După ce am născut, mi-am dat seama că în ochii societății mamele ”nu au voie” să facă aceste lucruri…

Citeste si: Sunt mama si sunt recunoscatoare pentru “haos”-ul zilnic de acasa

• Să se plângă (”Cine te-a pus să ai copii?”)
• Să plângă (”De ce plângi? Ai crezut că e ușor?”)
• Să se simtă obosite (Dar stai acasă, nu faci nimic!)
• Să doarmă (Ești cam leneșă!)
• Să se odihnească (Vei avea destul timp pentru asta după ce cresc copiii)
• Să rămână însărcinate din nou (Ești nebună? Câți copii mai vrei?)
• Să renunțe la muncă (Cum vei crește copilul?)
• Să lucreze (Cine va avea grijă de copil?)
• Să îi lase pe copii la grădiniță sau cu bona cât timp are alte și alte preocupări (Ii lași pe alții să îi crească?)
• Să fie singură (Nimeni nu vrea o parteneră care să aibă copii dintr-o relație anterioară!)
• Să iasă un pic din casă să se mai recreeze (de ce îți lași copilul cu bunicii, ca să te distrezi?)

Și lista ar putea continua…

Sunt femeie și îmi iubesc copiii, dar nu vreau să mă simt vinovată, blamată pentru deciziile luate și mai ales, să nu am voie să fiu vulnerabilă uneori, să-mi împărtășesc emoțiile. Ar fi bine să învățăm să fim mai solidari și mai empatici unii cu alții.

Citeste si: Esti pregatita sa fii mama? Esti pregatita sa ti se schimbe viata?