Expunerea traumatică în cazul războiului de la granița României poate fi directă sau indirectă. Expunerea indirectă poate surveni în urma vizualizării în mod constant a știrilor și traumelor prezentate în mass-media, pe rețele sociale sau prin ascultarea discuțiilor celor din jur despre evenimentul traumatizant. Felul în care copiii reacționează la greutățile unei crize, depinde de vulnerabilitatea genetică proprie, reziliența individuală, precum și de vârsta și de stadiul lor de dezvoltare. De aceea, Ana Benali, psihoterapeut şi consilier psihologic în cadrul Centrului Medical Bellanima, accentuează faptul că informațiile despre război transmise copilului trebuie adaptate nivelului lui de dezvoltare psihologică, pentru asigurarea nevoii de siguranță și predictibilitate precum și de conținere emoțională (prin validarea emoțiilor, normalizarea acestora, prin compasiune, înțelegere, ascultare, oferirea de încredere și control).
La vârsta preșcolarității, în cazul în care copiii au întrebări despre război, puteți folosi analogii concrete despre personaje din povești sau desene animate cunoscute de aceștia, pentru o înțelegere mai bună a situației, cu validarea emoțiilor exprimate. Atenție la emoțiile mascate, observate însă prin comportament. Aceștia pot relua obiceiuri mai vechi (de exemplu udarea așternuturilor sau suptul degetului), se pot agăța de adulți, își pot reduce jocul sau se pot juca repetitiv jocuri legate de evenimentul traumatizant.
Copiii de vârstă școlară au nevoie de exemple concrete în discuție, deoarece aceștia pot utiliza și operaționaliza noțiuni prin filtrul gândirii proprii. Aceștia pot crede că ei au cauzat producerea evenimentelor negative, pot avea noi temeri, pot fi mai puţin afectuoşi, se pot simţi singuri şi pot fi preocupaţi de protejarea sau salvarea persoanelor în pericol.
Adolescenții se raportează, pe lângă informațiile primite de la familie, și la cele culese din sursele proprii de informare (grupul de prieteni, mass media, rețele sociale, etc). Aceștia pot părea detașați, sau dimpotrivă pot resimți trăiri emoționale intense, se pot simți diferiți sau izolați de prieteni sau pot avea comportamente riscante și atitudini negative. Puteți observa, de asemenea, schimbări persistente în comportamentul acestora (în privința somnului, a comportamentului alimentar sau a relaționării sociale).
Sfaturi pentru părinți
- Vorbiți cu adolescentul dumneavoastră ori de câte ori aveți ocazia, chiar dacă pare că nu este dispus să comunice. Puteți folosi rutinele zilnice (mersul împreună la cumpărături, mersul împreună cu mașina) pentru astfel de discuții. Răspundeți sincer, cu reasigurări, la întrebările adresate, selectând informația corectă, evitând generalizările. Ascultați-le propria părere, recunoscând emoțiile resimțite. Adolescentul poate înțelege și aprecia faptul că și dumneavoastră vă puteți simți speriat, însă nu ar trebui să lăsați loc de îndoială atunci când îi vorbiți despre cum veți face tot ce este necesar pentru a-i oferi siguranță. Încheiați cu mesaje de încredere, încurajare și speranță.
- Încurajați adolescentul să facă pauze de la informarea constantă. Stabiliți o rutină de informare, cu limitarea accesului la sursele de informare (televizor, rețele sociale, internet). Puteți urmări împreună știrile o dată pe zi și folosi acest moment pentru a discuta despre temerile și emoțiile sale.
- Mențineți o rutină prestabilită acasă. Deși adolescentul poate părea deschis pentru schimbare, când situația la nivel mondial este plină de incertitudini, acestuia îi poate fi dificil să gestioneze încă o schimbare și în mediul familial. De aceea, rutinele pot ajuta la păstrarea previzbilității și senzației de confort emoțional.
- Implicați adolescentul în activități de ajutorare. Încurajați adolescentul să se implice în activitățile dumneavoastră de voluntariat sau în activități de ajutorare care au sens pentru el. Dacă știe că are un rol de jucat în acordarea de suport cuiva mai puțin norocos, se va simți mai încrezător și poate avea sentimentul de control.
- Aveți grijă de dumneavoastră ca părinți. În general, copiii reacţionează mai bine dacă au alături un adult echilibrat, calm. Copiii pot avea reacţii similare cu cele ale adulţilor în situaţiile de criză. De aceea, ca adulți este important să:
Încurajaţi strategiile de coping pozitive
- Odihniţi-vă suficient
- Mâncaţi cât se poate de regulat şi beţi apă
- Discutaţi şi petreceţi timp cu familia şi prietenii
- Discutaţi-vă problemele cu cineva de încredere
- Întreprindeţi activităţi care vă relaxează (plimbare, cântat, rugăciuni, joaca cu copiii)
- Faceţi exerciţii fizice
- Găsiţi modalităţi nepericuloase de a-i ajuta pe alţii în situaţie de criză şi implicaţi-vă în activităţile din comunitate.
Descurajaţi strategiile de coping negative
- Nu luaţi droguri, nu fumaţi şi nu consumaţi băuturi alcoolice
- Nu dormiţi toată ziua
- Nu lucraţi neîntrerupt fără odihnă sau relaxare
- Nu vă izolaţi de prieteni şi de cei dragi
- Nu neglijaţi igiena personală de bază
- Nu fiţi violenţi.
***Articol realizat cu ajutorul psihologul Ana Benali, Centrul Medical Bellanima
