Am citit de curand un articol in care se spunea ca, “sa-l inveti pe copil sa se joace si singur este o abilitate utila pentru intreaga viata” (publicatia New York Times). Si acum, cu vacanta de vara a copiilor, cu indemnul specialistilor in parenting, ar trebui sa incurajam mai mult ca oricand jocul independent la copii.

“Cand eram copil, aveam parte de multa joaca <la liber>, fara niciun fel de interventie sau interactiune parentala. Nu statea mama sau tata sa se joace cu mine de fiecare data cand ma plictiseam. Dar era tare fain, ma descurcam, imi veneau tot felul de idei, eram fericit. Acum copilul meu nu poate sta 5 minute sa se joace singur. De ce se intampla asta? Unde am gresit?”

Acest fel de mesaj l-am tot auzit/citit de multe ori in ultima perioada de la multi parinti. Hai sa aflam impreuna de ce jocul independent este atat de incurajat si cum anume il putem incuraja pe copil sa se joace si singur?

“Jocul independent incurajeaza managementul timpului (invata sa-si gestioneze timpul), dezvolta abilitati organizationale si executive, precum ajuta si la reglarea si gestionarea emotiilor” a spus Dana Rosenbloom, o indragita educatoare din SUA.

Conexiune, inainte de orice!

Pentru ca micutul tau sa se simta liber si increzator sa se joace singur, el are nevoie la inceput de conexiune, sa-si umple rezervorul cu iubire, cu atentie din partea ta. Seteaza 20 de minute de joaca impreuna, lasa telefonul deoparte si spune-i “am 20 de minute sa ne jucam impreuna. Ce doresti sa facem?”, asculta-i ideile de joc, planul si urmeaza-i regulile. Rezista din a-i sugera de-a ce v-ati putea sa va juca! Ajuta daca uneori mai descrii ce faci, daca pui anumite intrebari pentru a te asigura ca ai inteles exact cum se joaca ceea ce propune copilul. „Nu comenta, nu schimba, nu critica ideile lui”, scrie newyorktimes.com. Atunci cand esti suta la suta prezent si activ in jocul lui, copilul intelege ca iti place sa fii cu el, dar si ca jocul sau ideile de joc pe care le are sunt bune.

Apoi, cand se termina cele 20 de minute, spune-i, “Imi place sa ma joc cu tine, o sa ne mai jucam diseara, dar acum trebuie sa fac si altceva”. Ofera-i o imbratisare, un pupic si mergi apuca-te de sarcinile de adult, in timp ce copilul, fie continua sa se joace ce a inceput cu tine, fie cauta alt joc.

Cu rabdare, si neaparat, treptat.

Mai intai, lasa-l 10 minute sa se joace singur, apoi creste aceasta perioada.

Creaza-i “scene” (spatiu) de joaca.

Spre exemplu, in cazul unei fetite, aseaza-i pe canapea 3 papusi care “beau ceai” impreuna. Nu-i oferi explicatii. Lasa jucariile acolo, le va descoperi singura, va cauta idei creative pe care sa le dezvolte pronind de la “scena” de pe canapea. In cazul unui baietel, pune-i jos pe covor piesele de lego, construieste ceva din 10 piese, de exemplu si lasa-le acolo. Lasa “constructia” acolo sa fie descoperita de copil, sa se gandeasca el mai departe daca doeste sa o dezvolte si in ce fel.

Atitudinea ta conteaza!

Adesea, atunci cand parintele cand ii spune copilului despre jocul independent, acesta capata un fel de conotatie negativa, “du-te afara si te joaca” sau “du-te in camera si te joaca”. Incearca sa-l incurajezi sa se joace provocandu-l cu tot felul de activitati interesante, de exemplu sa deseneze ceva frumos pentru tine, folosind doar 3 culori (ori culori alege) sau sa deseneze ceva pentru bunica atunci cand va veni in vizita sa-i ofere supriza sau sa contruiasca o cursa cu obstacole din jucarii etc. Arata-i ca esti curios de ce va face, de ce va creea “Cand termini, sa-mi arati, te rog”.