In primele saptamani de viata, copilul nu poate face diferenta dintre doua persoane – cand este luat in brate, el nu va raspunde diferentiat uneia sau alteia. Iata ce trebuie sa stii despre anxietatea de separare si atasamentul social al bebelusului.
Intre 6 si 8 luni, bebelusul incepe sa protesteze daca este separat de anumite persoane, cel mai adesea de parinti ori de ingrijitorii cu care este deja familiarizat, cu care se simte in siguranta. Daca despartirea se prelungeste, reactia copilului se transforma din suferinta si revolta (medicul pediatru, psihiatru și psihanalist britanic Edward John Mostyn Bowlby, renumit pentru cercetarile sale in domeniul dezvoltarii psihologice a copilului si pentru formularea teoriei atasamentului, denumea aceasta situatie stadiul protestului) in depresie si descurajare (stadiul disperarii). In final, copilul se adapteaza situatiei si redevine responsiv ofertelor sociale (stadiul detasarii).
Vezi si Atasamentul sigur mama-copil reprezinta baza dezvoltarii armonioase a copilului
Copilul mai mic de 6 luni, care este despartit de parinti pe o perioada indelungata, prezinta o stare de agitatie datorita noilor experiente si provocari. Totusi, aceasta nu poate fi comparata cu disconfortul extrem si suferinta observate la copiii mai mari de 6 luni care au trait experiente de separare asemanatoare.
Cand se formeaza atasamentul social
Atasamentul poate fi definit ca o legatura afectiva orientata spre o anumita persoana. Primele atasamente puternice se formeaza in jurul varstei de 8 luni si tind sa coincida cu aparitia anxietatii de separare. O data ce copilul capata mobilitate, se pot observa tipurile de comportament care semnaleaza formarea unui atasament. Aceste comportamente includ urmatoarele aspecte:
– se deplaseaza spre parinti (sau bona) si stationeaza in apropierea lor, in special atunci cand este tulburat sau infricosat;
– protesteaza cand este despartit de adult;
– se „lipeste” de adult si il foloseste ca „baza de securitate” din care sa exploreze mediul.
John Bowlby, teoretician important in cercetarea atasamentului, considera ca aceste comportamente au valoare de supravietuire si sunt destinate sa incurajeze apropierea fizica, dar si, mai tarziu, apropierea psihologica fata de mama.
Vezi si Ce efecte poate avea, mai tarziu in viata, experienta timpurie a copiilor
SURSA: Birch, Ann (2000). Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti
