Multe studii de-a lungul anilor au fost documentate in ceea ce priveste rolul unic al mamei, dar si al tatalui in dezvoltarea armonioasa a copilului. Ce se intampla cu copilul care provine din familiile LGBTQ? Poate fi vorba despre conexiunea emotionala care nu ar trebui sa lipseasca intre copil si parinte sau orientarea sexuala nu conteaza, ci capacitatea de a fi un parinte bun?

Potrivit unei lucrari a medicului Richard Fitzgibbons, directorul Institutului de Consiliere Maritala din SUA, un sumar al acestor cercetari arata rolul pe care il are mama in viata copilului sau, si anume:

• Sugarii si copilul mic (1-3 ani) prefera prezenta mamei decat a tatalui atunci cand se confrunta cu diferite stari, precum foame, teama, imbolnavire s.a.;
• Mama pare sa fie un factor linistitor;
• Mama este mai responsabila sau mai atenta in privinta tipurilor de plansete la sugar. De exemplu, mama stie, mai bine decat tatal, cum „se simte” plansetul bebelusului atunci cand ii este foame sau atunci cand plange din cauza durerii;
• Mama este capabila, mai mult decat tatal, sa identifice emotiile copilului in functie de expresia fetei, comportament, posturi ale corpului etc.;
• Kobak (1999) a demonstrat cum acei copii care au fost privati de ingrijirea maternala in copilaria timpurie au trait relatii interumane superficiale, s-au simtit singuri, au avut tendinte antisociale sau ostile.

Citeste si Printul William si-ar sustine copiii daca acestia ar fi gay

In urma cercetarilor, lipsa mamei produce daune majore asupra copilului, mai mult decat lipsa tatalui, deoarece menirea mamei este aceea de a stabili incredere si protectie copilului.

In schimb, tatal exceleaza in alte aspecte, cum ar fi disciplina, programul de joaca si sprijinirea copilului in fata provocarilor vietii. Tatal are un rol important in viata copilului acestuia, iar prezenta sa, in familie, ii inlatura copilului orice teama si ii acorda acestuia siguranta ca este protejat.

Intr-un studiu al lui Allen (2013) se arata cum 65% dintre copiii cuplurilor de gay au absolvit liceul, in timp ce fetele acestor cupluri sunt mult mai motivate decat baietii sa termine scoala, sunt mai competitive.

Sarantakos (1996) a demonstrat cum cuplurile casatorite de heterosexuali au oferit un mediu corespunzator copilului pentru a se dezvolta din punct de vedere social si educational, urmand apoi partenerii de cuplu care locuiesc in concubinaj si, pe ultimul loc, cuplul cu parteneri de acelasi sex.

Citeste si Mama surogat: cum functioneaza acest serviciu in Romania

Sirota (2009) a avut, in cadrul cercetarii ca participanti, 68 de femei care proveneau din familii cu parteneri gay sau cu tati bisexuali si 68 de femei care proveneau din familii cu tati heterosexuali. Statistica a aratat cum femeile din cadrul familiilor LGBT au avut probleme, ca adulti, in stilul de atasament, si anume: s-au simtit mai putin confortabil atunci cand au experimentat apropiere sau intimitate din partea altei persoane; au fost mai putin capabile sa aiba incredere sau sa depinda de ceilalti; au trait stari de anxietate, mai mult decat in cazul femeilor din familiile heterosexuale.

Marquardt si echipa sa (2010) a demonstrat consecintele negative ale inseminarii artificiale sau fertilizarii in vitro in cazul cuplurilor LGBT. Tinerii adulti, conceputi in urma inseminarii artificiale, erau mult mai confuzi, mai izolati de catre familiile acestora, predispusi la depresie si acte de delincventa, mai mult decat in cazul copiilor conceputi natural in familiile heterosexuale.

Un alt studiu al Golombok si echipa sa (2013) a aratat cum copiii conceputi de o mama surogat intampina dificultati deoarece nu exista o conexiune intre mama si copil.

Totodata Papa Benedict al XVI-lea preciza cum „absenta complementaritatii in aceste cupluri (n.r. de acelasi sex) creeaza obstacole in dezvoltarea normala a copilului”.

Intr-un studiu longitudinal in ceea ce priveste cuplul de lesbiene s-a ajuns la concluzia ca tinerii in varsta de 25 de ani care au crescut in familiile unde existau partenere lesbiene nu s-au confruntat cu probleme de sanatate mentala comparativ cu cei care au crescut in familii heterosexuale, potrivit Motherly.

Concluzia a fost ca nu conteaza orientarea sexuala a partenerilor, ci abilitatea lor de a fi parinte si capacitatea lor de a fi, intr-adevar, responsabili.

O alta cercetare (2017) publicata in Jurnalul Medical din Australia sugera faptul ca acei copii care proveneau din familii LGBT „s-au descurcat” la fel de bine din punct de vedere social, emotional si educational, la fel ca si copiii care proveneau din familii heterosexuale, scrie The Guardian.

Iata ce povestea in 2017 o tanara ai carei parinti erau gay, potrivit Metro News:

• Avea in preajma sa cinci tati: tatal biologic, partenerul de cuplu al tatalui sau, noul partener de cuplu al mamei (heterosexual), socrul si sotul sau;
• Avea un simt automat de „filtrare” sau de selectare a persoanelor din jur;
• Toata lumea voia sa-i cunoasca povestea;
• Oamenii din jur erau curiosi cu privire la viata sexuala a tatalui ei;
• In copilarie, unii dintre copii alegeau sa o evite la joaca;
• Acte de bullying;
• Era mandra de tatal ei (gay);
• Pentru ea, a avea un parinte gay este un lucru special etc.

Citeste si Iata ce invata, de fapt, copilul de la parinte

Autor: Andreea Borcila