Este o intrebare care imi tot apare ca un laitmotiv, acolo, undeva la orizontul mintii. Ce isi va aminti copilul … despre mine? Pentru ca nu-mi scriu doar povestea propriei vieti, inca din momentul in care am decis, impreuna cu tati, sa avem aceasta minune de copil.

Unele vor spune ca am prea mult timp, daca imi pun astfel de intrebari. Altele insa vor recunoaste ca s-au mai gandit la asta. Sau ca uneori mai au aceasta intrebare in gand.

Si totusi, ce isi va aminti copilul … despre mine? Care amintiri vor fi cele care ii apar in minte, atunci cand se va gandi la mine? Va fi mandru, atunci cand va vorbi despre mine? Va zambi, atunci cand isi va aminti? Va fi recunoscator ca ii sunt mama? Va zice ca a avut o copilarie fericita? Ca am reusit sa-i ofer afectiunea, atentia si iubirea de care a avut nevoie?

Citeste si: Parentingul de azi: esti o mama perfecta? 🙂

Vezi, cate intrebari pornesc, de fapt, de la una singura…

Ce isi va aminti copilul … despre mine?

Sper sa isi aminteasca de zilele in care eram frumoasa, luminoasa, gratioasa si radiind. Sper sa nu aiba imagini cu mine obosita, stresata sau fara chef. Sper sa-si aminteasca de mine ca nu refuzam sa ma joc cu el de-a orice. Ca radeam mult. Ca ne placea sa ne “prostim” prin casa in pijamale. Ca faceam clatite deloc perfecte. Dar ca le mancam fericiti impreuna. Ca dansam orice muzica auzeam la radio. Sper sa-si aminteasca, de faptul ca desi alte mame nu-si lasau copiii sa se joace prin baltoace, dupa ce ploua, il lasam, ba chiar il incurajam sa se simta liber.

Citeste si: Copilul are nevoie sa se joace… chiar si in noroi!

Sper sa-si aminteasca de mine ca fiind omul care i-a oferit libertatea de a fi copil. Omul care l-a lasat sa viseze si care i-a sustinut visurile. Sper sa-si aminteasca de acele momente in care il cuprindeam si-l pupam, asa pur si simplu, fara motiv, pe neasteptate, in somn.

Si de asta incerc sa-mi amintesc in fiecare zi… Ca lucrurile pe care le traim impreuna azi, vor fi amintirile de maine ale copilului meu.  Ca ceea ce ii arat astazi, va avea el in gand maine. Ca ceea ce ii spun astazi, va purta cu el o viata.

Si chiar vreau sa aiba amintiri frumoase si sa fie sigur ca am fost mandra (atat de mandra!) ca ii sunt mama.

Sper sa-si aminteasca de faptul ca am incercat din toate puterile sa fiu mama de care el are nevoie.

De aceea, voi avea grija ca ziua de astazi sa fie o zi,la fel ca si ieri, la fel ca si maine, plina de rasete, de lumina, de fericire, de iubire.