Vei fi bunica si stii ca ai atata dragoste de oferit, si atatea sfaturi si sugestii de dat. Si surpriza! Te lovesti de anumite situatii si de (multe!) obiectii din partea proaspetilor parinti, incat devii confuza. “Si nu ai niciun cuvant de spus!”, afirma Barbara Graham, in cartea sa “Eye of my Heart”, in care 27 de scriitori dezvaluie placerile si pericolele ascunse ale grandparenting-ului. Bunica stie totul? Sau nu prea?

Esti mama si ai impresia ca nimic nu poate concura cu dragostea ta pentru copiii tai. Si asta pana devii bunica. Universul ti se schimba, esti plina de entuziasm si de nerabdare sa-ti tii mai repede nepotul sau nepoata in brate. Esti dornica sa te implici cat mai mult in cresterea si educarea copilului fiului sau fiicei tale. Si uite aici incep problemele si marea confuzie a bunicilor.

“Pe de o parte, e atat de simplu. Apare un copil nou in familia voastra. Ai o nepotica si tot ce trebuie sa faci este doar sa o iubesti (…). Pe de alta parte, toate cartile sunt in mainile parintilor.  Desi iti iubesti nepoata cu inversunare, nu ai voie sa spui nimic, nu ai voie sa ai o parere. Este a mea si totusi nu este a mea,” scrie Barbara Graham in grandparents.com.

Vezi si Copiii crescuti de bunici

Cele mai importante legi ale grandparentingul:

Tine-ti limba dupa dinti!

Chiar daca esti un expert care a scris 13 carti despre parenting, fiul sau fiica ta, adultii proaspat deveniti parinti, vor considera ca nu stii nimic despre cresterea unui copil. Cel putin despre cresterea copilului lor.  Astfel, daca esti o proaspata bunica, retine: sfaturile si opiniile tale nu sunt binevenite decat atunci cand sunt solicitate!

Nepotul tau nu e copilul tau!

Iti iubesti nepotul ca pe propriul tau copil, cu toate acestea, nu uita: el nu e copilul tau!  “Am fost confuza in legatura cu acest lucru la inceput. Am fost la spital cand s-a nascut Isabelle si am crezut ca suntem cu totii o familie mare si fericita. Nu. Ca sa ajung la nepoata mea trebuia sa castig increderea parintilor sai. Desi ma iubeau, in primele zile m-am simtit ca si cum as fi participat la un casting pentru bunici: imi tin nepoata in mod corespunzator? Oare nu stiam ca un nou nascut nu trebuie sa doarma pe burtica? Si aceasta incredere e ca un permis de conducere, care trebuie permanent reinnoit”, detaliaza autoarea.

Respecta regulile noilor parinti

Lucrurile pe care e bine sa le faci si pe care trebuie sa le eviti atunci cand vrei sa cresti un copil sanatos si armonios se schimba de la generatie la generatie. “Nici eu nu am ascultat-o pe mama cand imi spunea sa-mi iau copilul in brate doar atunci cand trebuie sa-l hranesc, adica la fiecare patru ore”, admite scriitoarea si bunica Barbara Graham. Aceasta din urma le indeamna pe bunici sa inteleaga ca regulile de parenting se schimba de la o generatie la alta. Si ca apar tot mai multe informatii utile care pot ajuta in cresterea unui copil. Si ca e important sa respecti regulile noilor parinti.

Accepta-ti noul rol

Daca esti mama proaspatului tata, s-ar putea sa nu ai acelasi acces la nepotul/nepoata ta, asa cum il are bunica materna. Cel putin la inceput asa stau lucrurile. E ca o lege nescrisa: proaspata mama are mai multa nevoie de suportul si ajutorul mamei sale. Ai rabdare, vei fi si tu “acceptata” in curand in universul nepotului/ nepoatei. Si acesta te va iubi si pe tine! „Solutia: e ca la fotbal, stai pe banca de rezerva si asteapta un pic pana cand copiii tai adulti te cheama sau au nevoie de ajutor. Nu-ti impune ajutorul, doar lasa-i sa stie acest lucru. E suficient” a mai scris autoarea in aceeasi carte.

Ai viata ta. Ei au viata lor.

Uneori bunicile se implica prea mult in viata noilor parinti. Si confunda grijile si viata acestora cu propria lor viata. Si intruziunea nesolicitata in viata de familie a proaspetilor parinti le poate dauna considerabil. Solutia? Aminteste-ti cat de des poti: “Am viata mea! Ei o au pe a lor. Ii iubesc mult, dar trebuie sa respect limitele.”

Renunta la asteptari.

“Cand s-a nascut nepoata, aceasta locuia impreuna cu parintii sai la doar cativa pasi de noi. La doua luni lucrurile s-au schimbat, parintii ei s-au mutat in alt stat. Am fost dezamagita, asteptarile mele privind implicarea mea in cresterea nepoatei s-au naruit dintr-o data. Cu toate acestea, dupa ce am renuntat la asteptari, lucrurile s-au imbunatatit. Ne vizitam nepoata cat de des puteam, iar intre vizite, ne auzeam la telefon sau prin intermediul Skype-ului”. De aceea, scriitoarea le recomanda bunicilor sa renunte la toate asteptarile pe care le au in legatura cu nepotul si nepoata. Sa-i lase pe parinti sa-si traiasca viata si sa-si creasca propriul copil. Bunicile trebuie doar sa-si iubeasca nepotii, sa le ofere sprijin parintilor, atunci cand acestia il solicita si sa le respecte regulile.

Vezi si In vacanta, la bunici