In perioada de dupa nastere, pana te recuperezi, pana te adaptezi la noua ta viata, pana inveti sa ingrijesti bebelusul s-ar putea sa te incerce tot felul de emotii si stari, de la exaltare, fericire pana la neincredere, frica, panica si tot asa.

Stiu asta, pentru ca am trecut prin tot acest cumul de emotii si frici. Si din cand in cand, in toata aceasta valtoare de trairi te trezesti cu cate un zambet dragut din partea puiul tau. Si atunci cand bebelusul iti zambeste, devii mai puternica si-ti spui “hai ca mai pot!”.

Imi amintesc foarte bine cand mi-a zambit pentru prima data bebelusul meu. Stiu ce am simtit. Am crezut ca vad curcubeul in fata ochilor, mi s-a incalzit sufletul, desi era iarna afara cu un ger de nedescris. Iar dupa aceea puiul meu a inceput sa-mi zambeasca zilnic, tot mai des. Si parca toate acele nopti lungi, de nesomn nu mi s-au mai parut chiar atat de grele. De parca, zambetul bebelusului era cafeaua de dimineata la care ravneam cu nesat. De parca imi zambea si-mi transmitea mesajul “Mami, multumesc, te descurci atat de bine!”. Asta imi spunea atunci intuitia, ca puiul meu comunica astfel cu mine, ma ghida, imi oferea acea putere de care aveam nevoie.

Apoi, intamplator, am citit despre rezultatele unor studii (cel mai relevant fiind cel din 2008, Houston, TX), care aratau ca, in momentul in care o mama isi vede bebelusul zambind se activeaza anumite zone cerebrale si se elibereaza dopamina, hormonul fericirii (acelasi care este eliberat si atunci cand consumi ciocolata, cand faci sex, consumi droguri, spun cercetatorii).

Aceste zambete pe care le ofera bebelusul mamei sunt ca mici “recompense”, care o ajuta sa ramana motivata, sa-i raspunda puiului cu promptitudine, sa-l ingrijeasca, sa se stabileasca “acea conexiune pozitiva, speciala”, potrivit Aurélie Athan, Directorul laboratorului de Psihologie reproductiva si materna de la Universitatea din Columbia.