In general, copiii incep rostirea clara a cuvintelor de la varsta de 1 an, iar de la 2 ani, formularea propozitiilor. In primii ani, greselile de pronuntie sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate defecte. Iata ce trebuie sa stii despre tulburarile de vorbire la copii si de la ce varsta se pune problema corectarii acestora.
Cum procedezi in cazul diferitelor tulburari de limbaj
- Tulburari de pronuntie/articulatie
Cand un copil prezinta tulburari de pronuntie si articulatie, trebuie sa stabilim de ce natura sunt cauzele pentru a sti ce masuri sa luam. Daca este o problema de natura medicala (deformari ale aparatului articulator, vegetatii adenoide), copilul trebuie consultat de un medic specialist care va decide ce masuri sunt potrivite. Cand defectele anatomice sunt corectate, nu se obtine autormat si inlaturarea dificultatilor de articulatie. Este necesara recuperarea functionala sub indrumarea logopedului. Interventia timpurie (pe la 3-4 ani) este necesara pentru ca la varsta scolara, tulburarile de pronuntie isi pun amprenta pe scris-citit, acesti copii citind si scriind la fel cum pronunta.
Intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii
Limbajul are o foarte mare importanta pentru dezvoltarea intelectuala si a intregii personalitati a copilului. Cand sunt remarcate intarzieri, nu este bine sa se adopte o atitudine pasiva. Influentele educative bine dirijate vor avea efecte mai rapide si mai eficiente cand copilul este mic (in jurul varstei de 2-3 ani) si intarzierea nu s-a agravat.
Cand copiii sunt mici, trebuie sa li se vorbeaca in propozitii simple, despre obiecte familiare pe care le pot vedea si atinge si despre actiuni care se petrec in acel moment. Vocabularul se va imbogati treptat urmarind mai intai intelegerea si apoi rostirea cuvantului. PEntru dezvoltarea vorbirii trebuie folosit orice prilej in orice moment al zilei.
Se va recurge cat mai mult la crearea situatiilor de joc pentru atingerea obiectivelor propuse. Se va incepe de la stadiul la care este copilul, si nu de la cum ar trebui sa fie corespunzator varstei.
Copilul nu trebuie certat sau pus in situatii de inferioritate fata de ceilalti copii. Dimpotriva, trebuie valorizat prin laude in toate activitatile pe care le realizeaza bine.
Balbaiala
Interventia corecta inca de la primele simptome asigura disparitia mai rapida si fara complicatii ulterioare a blocajelor vorbirii. Daca se observa la copilul de 3 ani tendinta de repetare a primei silabe din cuvant, parintele se va stradui sa-i vorbeasca mai rar, accentuand putin intonatia, iar copilul ii va imita vorbirea si astfel se va evita instalarea dificultatii de vorbire. Daca din diferite motive simptomele de balbaiala nu dispar, se va cere ajutorul logopedului fara a-i face copilului vreo observatie si fara a se manifesta ingrijorarea. De multe ori parintii incearca singuri „sa corecteze” si agraveaza manifestarile. Cand simptomele balbaielii sunt inlaturate inainte de a fi constientizate de copil, nu apare teama de vorbire, nu se manifesta tendinta de izolare, nu este afectata dorinta de comunicare.
Trebuie inlaturata cauza care a declansat balbaiala. Daca sunt probleme in familie, trebuie sa incercati sa le rezolvati si sa asigurati un climat de liniste, siguranta si afectiune. Este de asemenea importanta respectarea unui program zilnic echilibrat, adecvat varstei copilului, un regim de viata ordonat.
Vorbiti-i copilului calm, lungind usor prima vocala din cuvant, repsectand intonatia fireasca a propozitiei. Starea de calm se transmite copilului si, treptat, va imita felul vorstru de a vorbi. Eliberarea de nesiguranta, de orice teama ca ar avea o dificultate in vorbire vor fi hotaratoare pentru o evolutie pozitiva a copilului.
