In fiecare zi, in Romania, zeci de mii de elevi sunt agresati verbal si fizic de catre colegii lor. Abuzul nu se termina nici atunci cand copiii „evadeaza” din viata reala, pe internet. Fenomenul, cunoscut sub numele de bullying si cyberbullying, cand e online, genereaza tragedii in Romania. Potrivit psihoterapeutilor, o furie neexprimata de parinte este exprimata de copil.

Pe site-ul UNICEF, bullying-ul este definit ca fiind „un comportament ostil/de excludere si de luare in deradere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit in cercul sau de cunostinte sau de catre colegi care il striga intr-un anume fel (facand referire la aspectul fizic sau probleme de ordin medical/familial). Uneori aceste tachinari se transforma in imbranceli sau chiar, in unele cazuri, in atacuri fizice”.

Organizatia Salvati Copiii a anuntat, in primavara, ca Romania se situa pe locul trei in clasamentul celor 42 de tari in care a fost investigat bullying-ul, potrivit unul raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Astfel, 17% dintre copiii de 11 ani au recunoscut ca au agresat alti elevi cel putin de trei ori in luna anterioara, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%. Totodata, datele Salvatii Copiii arata ca 3 din 10 copii sunt exclusi din grupul de colegi, 3 din 10 sunt amenintati cu bataia sau lovirea de catre colegi, iar un copil din patru a fost umilit in fata colegilor.

Citeste si Elev eminent, spanzurat intr-o padure, inainte de Bacalaureat

Ce ii determina pe unii copii sa agreseze alti copii? Cum ajung niste fiinte care sunt la inceputul vietii – ca niste „bureti”, gata sa acumuleze cunostinte, aptitudini, trasaturi de caracter si experiente – sa inmagazineze atata ura pentru semenii lor? Potrivit psihoterapeutului Anca Maftei, avem de a face cu un complex de fenomene. Termenul de bullying are, spune ea, ca si componente foarte multe tipuri de comportamente agresive.

„Ce ii determina? E un subiect foarte larg. In psihicul uman nu ne referim doar la sfere constiente, deoarece mult din ceea ce noi intreprindem se afla in inconstientul nostru si mai ales in inconstientul colectiv, cum il numea Jung”, a declarat psihologul, intr-un interviu acordat publicatiilor Gandul.info si Mediafax.

 „Ii determina (pe agresori – n.e.) nevoia de validare, de atentie, de iubire… pe care poate nu le primesc in familie”, a explicat Maftei. Alteori acestia „practic, ce vad acasa reproduc de cele mai multe ori in mediile lor de viata”.

„O furie neexprimata de mine ca parinte este exprimata de copil”

Psihoterapeutul spune ca parintii trebuie sa fie atenti ce imprima ei in psihismul copiilor, deoarece „o furie neexprimata de mine ca parinte este exprimata de copil”. Copilul este ca un burete care absoarbe tot ce vede si ce simte din mediul familial, iar el le scoate ulterior la lumina. „Astfel el poate scoate la lumina zona de victima, zona de agresor, tot felul de lucruri pe care noi ca adulti nu ni le-am rezolvat”, explica Anca Maftei.

Fenomenul nu se petrece doar in viata reala. Cazurile de cyberbullying, denumit si agresiune pe internet, sunt de asemenea foarte periculoase pentru dezvoltarea emotionala a copiilor. Acestea pot avea un impact chiar mai puternic asupra victimelor. „Atunci cand contactul vizual lipseste, partea agresiva se manifesta si mai pregnant”, explica Anca Maftei.

Asta deoarece contactul vizual poate atenua violenta fenomenului si chiar descuraja un agresor, dupa cum vom vedea ceva mai incolo, in articol. Parintilor ai caror copiii au fost sau sunt victime ale bullying-ului, Anca le recomanda sa fie aproape sufleteste de cei mici.

 „E foarte importanta prezenta, nu doar fizica, ci prezenta emotionala si sufleteasca in raport cu copilul. Nu e suficient sa fim in aceeasi casa. E suficient sa ne uitam unul in ochii celuilalt, e suficient ca el sa simta ca sunt acolo pentru el”, spune Anca.

Parintii nu trebuie sa evite sa apeleze la ajutor specializat, deoarece terapeutii si psihologii ii pot invata pe copii metode prin care sa isi gestioneze mai bine emotiile.

Cum se pot apara victimele

La primele acte de hartuire, victimele bullying-ului ar trebui sa incerce sa ignore agresorul/agresorii. Asta deoarece, potrivit specialistei, „agresorul cauta atentie, sa obtina validare din partea grupului, sa fie inclus, important, iar cand noi nu ii dam ceea ce isi doreste, nu ii hranim tipul de comportament”.

Totusi, daca acest comportament devine repetitiv, atunci victima trebuie sa ia atitudine. „Daca este vorba de comportament repetitiv, daca sunt deja gasti care s-au format, am fost pus la colt de multe ori, nu cred ca a ignora mai este o solutie. Ci, din contra, trebuie sa fii acolo, vertical, in fata agresorului. Este necesar contactul vizual cu acesta, vorbitul intr-un mod foarte demn, foarte politicos, asezat. (…) Bine ar fi sa nu reactionezi cu plans, furie sau tristete, deoarece sunt energii cu care agresorul se hraneste”, explica psihoterapeutul. Ea a spus si o scurta pilda. Daca cineva iti zice „aragaz cu patru ochi” poti raspunde, zambitor: „Ma bucur ca ai observat ca port ochelari!”.

In Romania exista o lege anti-bullying!  Actul normativ interzice aceste comportamente in unitatile de invatamant si in toate spatiile destinate educatiei si formarii profesionale. Legea nu pare, insa, sa produca efecte palpabile. Asta deoarece, potrivit Salvati Copiii, in scolile romanesti, solutionarea fenomenului nu e functionala si nici nu are sanse prea mari sa ajunga sa functioneze, din cauza lipsei de organizare si a lipsei competentelor specializate.

Gabriela Alexandrescu, presedinte executiv Salvati Copiii Romania, a declarat ca „primul responsabil de corectarea fenomenului este adultul – parintele, profesorul sau consilierul”. Aceasta teorie este sustinuta de Anca Maftei. Trebuie sa implicam adulti cand avem de a face cu fenomenul de bullying la copii. „Este necesar un adult, un stalp”.

Combaterea acestui fenomen tine de noi, persoanele mature

„Ce se intampla in scoli este o reflexie a ceea ce se intampla in interiorul nostru ca indivizi si a tot ceea ce se intampla la nivel global, istoric, social. Practic, relatia victima-agresor este o zona a naturii umane in care inca ne scaldam. Microcosmosul copiilor reflecta ceea ce se intampla in socialul din care suntem cu totii parte. Asa ca (solutionarea problemei – n.e.) tine foarte mult de noi, de educatia individuala a fiecaruia, de procesul nostru individual de crestere si de armonizare. Trebuie sa ne asumam faptul ca ceea ce vedem in exterior face parte si din noi si ca poate generam anumite zone, in societate sau scoala, care nu ne plac”, a concluzionat psihoterapeutul.

Sursa: Mediafax

Citeste si Bullying-ul interzis prin legea educatiei