Specializarea intr-o anumita activitate sportiva nu garanteaza neaparat succesul. Desi copilul se poate afirma profesional si poate fi incantat de respectul si de aprecierea colegilor lui, dezavantajele implicarii intr-un anumit sport sunt mult mai intense pe plan psihic si emotional. Copilul poate experimenta efectul de burnout, fiind suprasolicitat din cauza antrenamentelor si presiunii asteptarilor. Diversificarea nu doar ca ii permite copilului sa se bucure de jocul in sine, dar ii poate dezvolta simultan multe dintre capacitatile sale. 

Specializarea este cuvantul care defineste antrenamentul intens depus intr-un anumit sport, excluzandu-se alte activitati sportive. Diversificarea se refera la un training generalizat care se concentreaza asupra dezvoltarii abilitatilor motorii de baza. Totodata, diversificarea se poate baza pe strategii comune de tactica, pe antrenamente fizice diferite si pe entuziasmul de a participa la joc. Diversificarea este mai putin structurata si implica mai multe activitati sportive, potrivit Global Sports Development.

Desi este firesc ca micul sportiv sa se concentreze mai mult pe o singura nisa, acest lucru poate avea efecte negative deoarece exista un risc mai mare de a se rani fizic (suprasolicitare) si de a fi mai mult stresat. De aceea, specialistii recomanda ca cei mici sa nu aiba un astfel de antrenament pana in perioada liceului.

Citeste si 8 sporturi pentru copii care nu necesita efort fizic mare

Orice situatie are atat avantaje, cat si dezavantaje. Acelasi lucru se intampla si cu specializarea. Iata, asadar, ce puncte tari si slabe poate aduce specializarea unui singur sport:

Avantaje:

• Sportivul performeaza in domenul pe care si l-a ales;
• Sportivul isi poate mentine angajamentul profund in sportul pe care si l-a ales;
• Oportunitati exclusiviste, incluzandu-se instructajul de calitate din partea antrenorilor certificati;
• Oportunitatea de a participa la turnee de succes si in cadrul unor echipe de top;
• Afirmare pe plan profesional;
• Respect din partea colegilor si antrenorilor.

Dezavantaje:

• Suprasolicitare din cauza antrenamentului repetitiv;
• Oboseala intensa din cauza „calatoriilor” care implica turnee, antrenamente in diferite locuri;
• Stres acumulat din cauza presiunii asteptarilor mari;
• Timp redus pentru frecventarea cursurilor de la scoala;
• Timp redus pentru intalnirile cu prietenii sau cu colegii;
• Copilul poate inlatura timpul pentru joaca;
• Distractia va trebui inlaturata din timpul antrenamentelor;
• Cheltuieli frecvente care implica taxa calatoriilor, turneelor, antrenamentelor etc.

Chiar daca oboseala fizica si costurile suportate pot aparea indiferent de tipul sportului, in cazul specializarii pe o anumita nisa se pune mai mult accentul pe problemele de sanatate mentala, cum ar fi stresul acumulat sau presiunea succesului. Primordiala, in orice tip de activitate, trebuie sa fie sanatatea psihica a sportivului.

Exista o regula care spune ca ai nevoie de zece ani pentru a te specializa intr-un domeniu si pentru a acumula experienta, informatii. Aceasta regula a fost extrapolata, fiind observata si in cazul sporturilor. Utilizand aceasta teorie, concluzia poate fi ca, inainte ca sportivul sa fie cel mai bun intr-o activitate, sa inceapa cat mai devreme posibil imbunatatirea abilitatilor si antrenamentelor, potrivit Asociatiei Nationale de Forta si Determinare din SUA (engl. NSCA).

Inainte de a te asigura ca micul sportiv este pregatit pentru un program structurat de training, trebuie sa se tina cont de abilitatile motorii fundamentale ale sale, de cunostintele lui fata de o anumita nisa, de motivatie si de puterea de socializare. Abilitatile motorii fundamentale se refera la cele care pot fi antrenate astfel incat sa atinga un potential mare catre succes, cum ar fi alergatul, saritul, aruncarea si lovitura.

Citeste si Spune „Nu” bullying-ului, chiar si in sport!

In cazul in care copilul nu are dezvoltate suficient aceste capacitati, exista posibilitatea sa nu deprinda experienta in comparatie cu acei copii care deja au dezvoltate aceste abilitati. Atunci cand se tine cont de nivelul de maturitate fizica sau de varsta, copilul va invata cum sa-si imbunatateasca anumite calitati care necesita putere si rapiditate.

Atunci cand o persoana detine cunostinte despre un sport anume, pot sa creasca sansele ca acea persoana sa-si dezvolte abilitatile necesare sportului respectiv. Cu cat va cunoaste mai multe lucruri despre acea activitate, cu atat mai mult isi va aminti detaliile importante, necesare pentru performanta si succes.

Totodata atunci cand nu exista o motivatie la mijloc, experienta nu isi mai poate face loc. Cel mai bun indicator al motivatiei este atunci cand copilul isi exprima entuziasmul cu privire la activitatea respectiva.

Daca sportivul experimenteaza o scadere a performantei, pe termen indelungat, fara evidenta unor rani, se prea poate sa fie rezultatul unei suprasolicitari. De altfel, este important ca atat parintii, cat si antrenorii/profesorii sa cunoasca semnalele (simptomele) suprasolicitarii.

De asemenea, un dezavantaj al specializarii timpurii este efectul de burnout, definit ca o epuizare fizica si emotionala pe fondul unor cerinte fiziologice si psihologice a sportivului. Efectul de bournout poate deveni sever atunci cand copilului nu-i mai face placere in a practica un anumit sport.

Diversificarea sporturilor pune mai mult accentul pe joaca, nu pe practica sau antrenament. Exista o credinta care sugereaza ca diversificarea poate dezvolta abilitatile cognitive si fizice mult mai repede in comparatie cu specializarea intr-o anumita nisa. De exemplu, in locul dezvoltarii coordonarii mana-ochi atunci, copilul isi poate imbunatati rapiditatea, strategiile de miscare si coordonarea ochi-picior atunci cand acesta joaca si fotbal, si baseball.

Totodata copilul poate invata cum sa „citeasca” jocul si sa inteleaga miscarile adversarului ori sa vizualizeze tacticile similare atunci cand ia parte la diferite sporturi. De altfel, specialistii au gasit ca specializarea timpurie nu este neaparat o componenta a progresului sau a succesului.

Atunci cand se tine cont de diversificare, corpul copilului se poate adapta in functie de activitatea fizica si isi poate dezvolta abilitati multiple motorii.

Prin urmare, cea mai eficienta metoda este de a-ti lasa copilul sa aleaga sporturile sale preferate, evitandu-se astfel efectul de burnout si de suprasolicitare.

Citeste si Ce trebuie sa stii atunci cand copilul spune: “Nu-mi place sportul!”

Autor: Andreea Borcila