Tot mai multe studii arata ca un copil cu un EQ ridicat este un viitor adult mai fericit si mai echilibrat. Afla aici mai multe detalii si exemple concrete despre ce pot face parintii pentru dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor mici si a prescolarilor. 

Citeste si: Monica Gheorghiu: “Copiii supradotati depind in totalitate de adulti pentru a fi descoperiti!”

In jurul varstei de 18 luni ale copilului, multi parinti intra in cursa invatarii cifrelor. Și mai multi parinti simt o presiune uriasa in indeplinirea acestei sarcini, ca si cum de ea depinde viitorul copilului si integrarea lui in lume. Doar ca inteligenta logico-matematica, ca parte a IQ, nu este nici pe departe singura aptitudine-instrument care sa-i asigure succesul copilului si al viitorului adult. Poate si mai putin fericirea si echilibrul interior si social. In paralel cu rostirea lui 1,2,3,4,… ca parte a jocului zilnic, intr-un mod natural, nefortat, copilul mic ar trebui sa auda cuvinte precum fericire, tristete, furie. E prima caramida in constructia inteligentei emotionale-EQ.

Generatia actuala de parinti in jurul varstei de 30 de ani a beneficiat prea putin de astfel de caramizi. Conceptul in sine de inteligenta emotionala a fost oficializat de abia in anii 90, deci bunicii au avut prea putin acces la informatii legate de importanta dezvoltarii acestui tip de inteligenta.

Nu este de mirare ca multor adulti le este greu sa-si gestioneze emotiile in diverse situatii, sa traiasca empatia, sa faca fata conflictelor interpersonale, sa-si controleze impulsurile nervoase si sa-si pastreze respectul inclusiv in situatii de criza -trasaturi emotionale esentiale pentru asigurarea succesului in prezent, fie ca vorbim despre locul de munca, fie despre cercul de prieteni sau despre relatiile in interiorul familiei.

Studiile arata ca aceleasi abilitati EQ care il fac pe copil sa fie placut de colegii lui pe terenul de joaca il vor ajuta peste 20 de ani la locul de munca sau in casnicie. Un EQ ridicat echivaleaza cu o performanta mai mare in cariera, cu echilibru interior, cu relatii sociale mai profunde si mai trainice, cu o imagine de sine mai solida, cu o incredere consolidata in propria persoana. Cu alte cuvinte, echivaleaza cu o sansa in plus la fericire si implinirea potentialului.

Tineti cont si ca, spre deosebire de acum 30 de ani, mediul insusi in care copiii cresc este mult mai viciat si deci toate aceste abilitati emotionale, in lipsa aplecarii asupra dezvoltarii lor, sunt inabusite chiar daca ele ar aparea natural. Rata tot mai mare de divorturi,  influenta generalizata a televizorului si a retelelor de socializare, lipsa de respect fata de scoala ca sursa de autoritate, lipsa timpului parintilor sunt ziduri in calea echilibrului emotional.

Ce pot face parintii pentru dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor mici?

Va propun 4 directii simple, la indemana, usor de aplicat zilnic in cazul copiilor prescolari. Sunt exercitii care va vor face si pe voi, ca adulti, sa fiti mai conectati cu voi insiva. In plus, vor duce relatia parinte-copil la un nivel mult mai profund si mai cu sens.

1. Identificarea emotiilor de baza: fericire, tristete, furie, dezgust, frica.

• Mimati cele cinci emotii de baza. Aratati-i copilului cum vi se transforma figura si intreg corpul cand mimati o anumita emotie si daca o resimtiti intr-o anumita parte a corpului. Subliniati transformarile in cuvinte simple.

Exemple: Cand sunt trista, imi apar lacrimi pe fata. Cand sunt trista, nu mai vorbesc. Cand sunt trista, gura mea este asa (si ii aratati). Cand sunt fericita zambesc (aratati gestul) sau rad (radeti cu pofta). Cand sunt fericita imi vine sa dansez (si dansati) Cand sunt furioasa ma incrunt (aratati). Cand sunt furioasa imi strang pumnii (aratati) si ma doare capul.

Puteti ruga copilul sa mimeze emotiile la randul sau.

• Folositi carti despre emotii sau cartonase. Numiti emotiile si de fiecare data spuneti copilului cum v-ati dat seama de respectiva emotie. Utilizati si cartile obisnuite, cu povesti. Din cand in cand, opriti-va asupra unui personaj si identificati impreuna cu copilul emotia pe care o traieste.
• Cand mergeti la ZOO, ghiciti impreuna cu copilul ce fel de emotie resimte un animal anume.

Exemple: Eu cred ca leul se simte trist pentru ca este singur si nu are cu cine sa se joace. Eu cred ca maimutele sunt fericite pentru ca au multe prietene si se alearga toata ziua. Eu cred ca aceasta veverita este surprinsa sa vada atat de multa lume care vrea sa o hraneasca.

Citeste si: Inteligenta este 50% mostenire genetica, dar restul?

2. Empatia

• Folositi-va de plimbarile in parc sau de oricare iesire ori intalnire cu alti oameni ca sa descoperiti emotiile celorlalti.

Spre exemplu, vedeti un bebelus care plange. Ii atrageti atentia copilului si il intrebati- oare bebelusul este fericit sau trist? Oare de ce e trist bebelusul? (este in regula daca, la inceput, tot parintele da si raspunsul la intrebari).

Vedeti un copil la locul de joaca in mijlocul unui tantrum. Atrageti atentia copilului dumneavoastra si il intrebati: oare copilul acela este furios? Sau poate fericit? De ce este oare furios?

• Descrieti copilului emotiile pe care le experimentati voi. Spre exemplu: Mama este fericita acum. Pentru ca m-am intors de la serviciu si pot sa petrec timp cu tine” sau Mama este furioasa acum. Tocmai m-am certat cu prietena mea.

Sfatul psihologului: Oglinditi-va emotiile si in situatiile in care copilul face ceva rau.  Spre exemplu- Sunt trista ca nu m-ai ascultat si ai facut lucrul acesta periculos. 

• Explicati copiiilor cum pot reactiona in diverse situatii in care altcineva este cuprins de emotii. Spre exemplu: daca un copil plange pentru ca s-a lovit sau este trist ii spuneti: Poti merge la el si sa-l mangai sau sa-l imbratisezi. Este posibil totusi sa nu vrea sa fie atins pentru ca il doare sau pentru ca se simte mai bine daca este lasat singur sa se linisteasca- nu insisti si il intelegi pentru ca asa ii este lui mai bine in aceste momente.  (ii expui copilului variante, nu oferi niciodata o singura solutie astfel incat sa nu se simta personal respins in cazul in care celalalt copil refuza imbratisarea).

3. Controlul emotiilor

• Numiti in diverse situatii emotia pe care credeti ca o resimte copilul dumneavoastra, inclusiv in situatiile de criza. Exemplu: Copilul incepe sa tipe si sa planga pentru ca nu i-ati cumparat ce a vrut din magazin. Ii spuneti: „Cred ca esti furios pentru ca nu ai primit acum ce ai vrut. Dar nu putem cumpara pentru ca … ” (dati explicatia reala, nu il mintiti). „Eu sunt trista pentru ca tu esti furios acum” (ii aratati, sub aspect emotional, consecinta izbucnirii sale).
• Cand sunteti acasa si apar izbucniri ale emotiilor copilului, stabiliti un loc in care sa se poata retrage pana se linisteste (nu trebuie sa fie un loc izolat, poate fi si canapeaua din living). Ii vei spune: Stiu ca acum esti furios. Imi pare rau pentru ce simti, dar mergi, te rog, pe canapea si gandeste-te la ce ai facut. Cand te vei linisti, ma anunti si vorbim. Fii blanda, dar ferma si respecta acest ritual. Dupa ce s-a linistit, discuta cu copilul despre episod, nu te preface ca nu s-a intamplat nimic. Ii vei crea o modalitate de controlare a unora dintre emotii si va invata ca emotiile pot fi exprimate, insa intr-o modalitate adaptata social.

Sfatul psihologului- Controlul emotiilor presupune ca tu, ca parinte, sa stii sa-i pui limite. Doar in acest fel ii poti creste gradul de toleranta la frustrare.

• Invatati copilul tehnici simple de linistire in caz de furie sau de frica. Spre exemplu, cum sa traga aer in piept de mai multe ori sau sa numere pana la 5 sau la 10 sau sa-si imagineze ca e mare si puternic.

Cultivarea respectului fata de oameni

Invatati copilul reguli de respect – sa spuna „te rog” si „multumesc”, sa ceara voie sa ia un lucru care nu ii apartine, sa intrebe un alt copil daca ii permite sa-l imbratiseze sau sa-l pupe, sa stearga dupa el daca a murdarit ceva, sa-si asume responsabilitatea/sa recunoasca daca a facut ceva rau etc.

Pe masura ce copilul inainteaza in varsta, paleta de exercitii si directii de dezvoltare a inteligentei emotionale se diversifica. Nu ratati insa startul. Nu costa bani, nu trebuie sa duceti copilul la cursuri specializate, nu trebuie sa stabiliti cu rigoare niste lectii in acest sens. Trebuie doar sa fiti deschisi in a utiliza tot ce va apare in cale si sa puneti pret pe emotii macar cat puneti pret pe cifrele din jur.

Autor: Viorela Olariu Grecu, psiholog cu formare in psihoterapie ericksoniana, owner la carticarecrescmaricopiimici.wordpress.com

Citeste si: 6 copii geniali care au uimit lumea