In multe dintre comunitati, persoanele religioase tind sa aiba mai multi copii. Cercetatori din Noua Zeelanda si din America au analizat peste 12.000 de persoane din Noua Zeelanda, gasindu-se aici o populatie impartita in mod egal, atat persoane religioase, cat si persoane non-religioase.
In cartea „Originea minții sociale: Psihologia evolutiva și dezvoltarea copilului” scrisa de autorii Bruce J. Ellis si David F. Bjorklund, se precizeaza ca, in mediile nesigure cantitatea, calitatea, dar si alte resurse precum nutrientii, securitatea, timpul, informatiile pot deveni problematice, iar rata mortalitatii poate creste sau poate fi neregulata. In acest caz, cea mai la indemana solutie la aceasta problema este sa nu apara descendenti/urmasi.
Citeste si Patru parinti si patru povesti despre copii
Teoria presupune ca, parintii din aceste medii nu au suficiente resurse in dezvoltarea descendentilor, iar strategia lor este sa reproduca cat mai devreme si/sau cat mai rar posibil.
Maximizandu-se cantitatea de descendenti/urmasi, se reduce calitatea lor. Maximizandu-se cantitatea de descendenti, creste probabilitatea ca macar unul sa supravietuiasca si sa se reproduca. Unul singur e mai bine decat deloc, explica autorii cartii.
In multe dintre comunitati, persoanele religioase tind sa aiba mai multi copii. Cu cat exista mai multi copii, cu atat mai putin exista probabilitatea ca fiecare dintre acesti copii sa aiba un potential de reproducere ridicat, scrie Psychology Today.
Insa, cercetatorii din Noua Zeelanda si din Statele Unite ale Americii (SUA) au gasit inca o informatie interesanta la aceasta teorie. Ei au aflat ca ingredientul-cheie este cooperarea dintre parinti in acele comunitati religioase.
Citeste si Ne nastem cu credinte si convingeri preluate de la parinti?
Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie examinand peste 12.000 de persoane din Noua Zeelanda, gasindu-se aici o populatie impartita in mod egal, atat persoane religioase, cat si persoane non-religioase. Specialistii au luat in calcul varietatile de comportamente si masurile demografice. Acestia au ajuns la urmatoarele concluzii:
Imaginea religioasa, dar si frecventa obiceiurilor religioase sunt asociate cu imaginea unui numar mai mare de copii. Acest lucru confirma ca oamenii religiosi, in general, au familii mai mari decat celelalte persoane.
Imaginea religioasa, dar si frecventa obiceiurilor religioase sunt asociate cu un nivel crescut de aloparenting (persoane care au grija de copii, dar nu sunt parintii biologici ai acestora). Acest nivel de aloparenting se gaseste, cel mai adesea, la persoanele care nu au copii.
In urma studiului, rezultatele arata ca exista o cooperare extinsa la oamenii religiosi atunci cand vine vorba despre responsabilitatile parentale oferite altor copii decat ai lor (in unele cazuri, chiar daca nu au deloc copii).
Citeste si Bine ati venit in lumea parintilor!
Autor: Andreea Borcila
