Chiar cred ca atunci cand o femeie isi doreste sa fie mama se transforma in superfemeie. ,,Exact asa am pornit la drum, cu optimism si credinta ca totul va fi bine”, spune Mihaela Rosu Moldoveanu, pilot la o companie aeriana din Romania, proaspata mamica a unui baietel minunat pe nume Matei. Afla aici povestea emotionanta si reala despre o fertilizare in vitro de succes.

Citeste si: Superfemei. Supermame. Povesti de viata

Mihaela, vrem sa te cunoastem, spune-ne mai multe despre tine.

Sunt Mihaela Rosu Moldoveanu si am 41 de ani. Multi ar spune ca sunt o femeie puternica, prin prisma meseriei mele – sunt pilot la o companie aeriana din Romania – dar eu m-as caracteriza mai degraba ca o femeie determinata, hotarata sa lupte si sa obtina ce isi doreste.

Sunt nascuta si crescuta in Bucuresti, dar de 3 ani am luat, impreuna cu sotul meu, decizia de a ne muta in afara Bucurestiului, la curte, pentru ca ne place natura, cantecul pasarelelor. De fapt, cred ca intr-un fel, ne-am pregatit pentru venirea pe lume a copilului. Cel mai bun lucru pentru puiutul nostru de om este sa aiba o curte mare unde sa poata alerga in voie, sa se joace si sa stea la aer curat.

Care este povestea ta in lupta cu infertilitatea, cand ai aflat ca exista o problema?

Suntem casatoriti de aproape 6 ani si cum ne doream foarte mult copii, dar se lasau asteptati, am inceput investigatiile medicale. Am descoperit doua fibroame maricele, asa ca a urmat interventia chirurgicala: internare, spital, anestezie, recuperare, tot tacamul.

Apoi a inceput iar asteptarea luna de luna, aparea intrebarea “am ramas insarcinata?”. Bebelusul tot se lasa asteptat, in ciuda analizelor bune, iar timpul trecea…

Realizam ca deja varsta putea sa aiba o influenta mare in obtinerea unei sarcini, la fel si stresul cotidian, si stiam ca trebuie sa facem ceva.

Nu am vrut sa astept ca doctorii sa puna diagnosticul “infertilitate”, desi stiam in sufletul meu ca asta e problema, asa ca am luat decizia sa lupt, cu toate armele, sa imi realizez dorinta de a avea un copil.

Cand ai decis ca fertilizarea in vitro este ceea ce trebuie sa faci pentru a ramane insarcinata si a-ti realiza dorinta de a avea un copil?

La inceputul anului trecut, am inceput o noua serie de investigatii medicale sub supravegherea dnei dr. Marilena Baluta si am luat decizia sa facem FIV. Si asa a inceput o etapa a vietii mele care urma sa se concretizeze printr-un bebelus pe care sa il tin in brate.

Exact asa am pornit la drum, cu optimism si credinta ca totul va fi bine. Nu conta tratamentul, injectiile pe care trebuia sa le fac la ora fixa in burta (din cauza programului de la serviciu, singura ora la care puteam sa le fac era 4 dimineata). Uitandu-ma in urma, parca nici nu mai conteaza vanataile pe care le aveam pe burta din cauza injectiilor. Totul avea un scop: sa imi tin copilul in brate.

Citeste si:Eli Roman, mama pentru a doua oara. Jurnalista care a invins infertilitatea

Cat timp a durat tot procesul?

Nici nu mai stiu cate saptamani a durat asta, dar imi aduc aminte cand doamna doctor mi-a spus ca urmeaza punctia pentru recoltarea ovocitelor si apoi inca un pas – embriotransferul. Si ne-am trezit iar asteptand si punandu-ne intrebarea “am ramas insarcinata?”.  Doar ca acum simteam ca o sa fie bine.

Atunci cand primul test de sarcina a iesit pozitiv, parca nu imi venea sa cred. Dar analiza Beta HCG a confirmat: eram insarcinata! Si totusi mai aveam cale lunga pana sa imi tin in brate bebelusul.

Cum a decurs sarcina?

Spre marele meu noroc, am avut o sarcina usoara, fara greturi, fara pofte care sa il faca pe sotul meu sa plece in toiul noptii dupa mai stiu eu ce. Singurul inconvenient era ca, pe masura ce sarcina avansa, burtica crestea si ma miscam din ce in ce greu. Sotul meu “radea” de mine ca merg ca un pinguin.

Cum a fost “marea” intalnire cu bebelusul?

Saptamanile s-au transformat in luni si au trecut ca prin vis, deja pregatisem totul pentru venirea pe lume a micutului nostru. Intr-un final a venit momentul mult asteptat si am nascut, prin cezariana, la Maternitatea Giulesti, acolo unde fusesem operata in urma cu 4 ani. Stiam ca acolo sunt oameni profesionisti si, daca ceva ar fi fost in neregula, puiul meu ar fi beneficiat de cea mai buna asistenta medicala. Sentimentele pe care le-am simtit cand mi-am vazut prima oara fiul, cand l-am tinut in brate… nici nu exista cuvinte sa le descriu…

Acum suntem fericitii parinti a unei minunatii de baiat (n.a: Matei are deja 2 luni!) Inca ne acomodam unii cu altii, invatam sa fim parinti, invatam de la bebelus ce nevoi are. Sunt constienta ca suntem departe de a fi parintii perfecti, cred ca e o utopie sa crezi ca poti fi, dar sunt foarte determinata sa fac tot ce sta in puterile mele ca Matei sa fie un copil vesel si fericit si sa stie ca are in noi un sprijin intotdeauna.

Ce sfaturi le-ai oferi femeilor care se lupta cu infertilitatea si celor care se gandesc sa faca fertilizare in vitro?

Infertilitatea e o boala care afecteaza din ce in ce mai multe cupluri, dar se pot gasi solutii, cum e fertilizarea in vitro. Important e sa poti discuta deschis despre asta, sa nu te simti stigmatizata in vreun fel. Stiu ca e greu sa te confrunti cu un diagnostic crud cum e infertilitatea, dar nu trebuie sa renunti usor la lupta.

Autor: Inga Stoian

Sursa foto: Mihaela Rosu Moldoveanu, arhiva personala

Citeste si: Dr. Daniela Popescu, medic si mama: ,,Negocierea este ,,arma secreta”