Urania Cremene este mama unui baietel de 9 ani, pe nume Amos, pe care l-a crescut in asa fel incat sa gandeasca pentru el si sa poata face cat mai multe lucruri singur. Pasiunea ei pentru parenting a inceput inainte de a se naste copilul. Cu o experiență de peste 15 ani, ca trainer si public speaker, Urania a reusit sa dezvolte primul program de parenting online din România si singurul din lume bazat pe Teoria Autodeterminării, All About Parenting. Urania Cremene acceptat sa ne povesteasca despre provocarile sale de parinte, dar si despre experienta sa in parenting, fiind dispusa sa ne ofere cateva din secretele unei educatii reusite.

Superfemei. Supermame, o tema care include povesti reale din Romania despre doamne care fac lucruri minunate, va prezinta unul dintre cei mai in voga experti de parenting din tara noastra: Urania Cremene. Femeie cu o cariera de succes, dar si mama model, Urania s-a implicat in viata comunitatilor de parinti din tara noastra. Zeci de mii de parinti i-au cerut sfaturile pentru a-si educa mai bine copiii. In prezent, are in fiecare joi o emisiune la radio Itsy Bitsy, „In direct cu Urania Cremene!” in care raspunde punctual problemelor parintilor.

Citeste si Superfemei. Supermame. Povesti de viata

Care a fost momentul decisiv care v-a determinat sa va apucati de parenting?

Sunt trainer din 1998 si ce am predat in acesti ani au fost cursuri de leadership, management, dar si vanzari, customer service si relatii cu clientii. Ce am constatat citind foarte multe in domeniul leadership-ului este ca se facea referire la anumite calitati, abilitati, caracteristici ale unui leader foarte greu de crescut la varsta adulta pe care unii, evident le aveau, unii nu le aveau si incercau sa si le dezvolte prin cursuri de dezvoltare personala la varsta adulta. Am inceput sa citesc unde anume in copilarie se dezvolta aceste calitati si prin cercetarile mele am ajuns in zona de parenting. Asta s-a intamplat cu mult inainte sa devin mama, adica am inceput sa citesc despre parenting prin 2007 si am devenit mama in 2010. Mi s-a parut izbitoare asemanarea dintre parenting si leadership, multe dintre cercetari fiind similare si am inceput sa ma indragostesc de acest domeniu pentru ca mi s-a parut extraordinar sa pot sa contribui la cresterea unei fiinte umane inca de la inceput, nu la varsta adulta, atunci cand le intalneam eu. Din 2010, dupa ce am devenit expert in parenting la nivel international printr-o certificare care a durat doi ani, am cotit aproape total catre zona de parenting.

Ce anume din experienta de mama v-a ajutat in activitatea de trainer?Ce anume din experienta de mama v-a ajutat in activitatea de trainer?

Asa cum am spus, eu sunt trainer dintotdeauna, asta este ceea ce stiu sa fac mai bine si este meseria mea. Cred ca ce m-a ajutat mai mult in a fi trainer in parenting decat in alte cursuri este empatia totala pe care am simtit-o fata de parinti si intelegerea locului in care sunt. Eu cred ca e foarte dificil sa fii trainer de parenting fara sa fii parinte si, categoric, noptile albe si grijile pe care parintii le au pentru copiii lor le-am avut si eu, iar asta m-a ajutat sa fiu mai aproape de parinti.

Cum ati caracteriza relatia dumneavoastra cu copilul?

Pe masura ce trecea timpul auzeam in jurul meu: „Lasa ca o sa vezi tu cand o sa aiba 8 luni si o sa o ia de-a busilea prin casa”, „Lasa ca o sa vezi tu cand o sa aiba 2 ani si o sa aiba tantrum-uri si asa zisa criza a lui NU VREAU”, „Lasa ca o sa vezi tu cand intra la gradinita sau la scoala”, „Lasa ca o sa vezi tu cand o sa aiba 7 ani”. Uite, fiul meu are 9 ani, acum in aprilie face 9 ani, si avem o relatie mai buna ca niciodata, este un copil energic, foarte inteligent, care stie sa rezolve probleme, care este independent. L-am crescut sa gandeasca pentru el si sa poata face cat mai multe lucruri singur. El intelege relatia noastra nu ca pe una de prietenie, ci ca pe una in care invatam amandoi, eu de la el, el de la mine si in care datoria mea este sa fac transfer de iubire si responsabilitate pana cand el va putea sa aiba grija de el. Este o relatie plina de respect si imi doresc sa ramana asa pe masura ce trec anii.

Care sunt cele mai frecvente probleme pe care vi le adreseaza parintii la seminariile si workshop-urile pe care le organizati?

Majoritatea problemelor tin de lipsa de conectare, chiar daca parintii nu le vad asa, pentru ca lipsa de conectare autentica duce, daca nu la ruperea relatiei, la slabirea legaturilor care formeaza relatia. Si asta este valabil pentru orice tip de relatie, nu numai pentru relatia parinte-copil. O relatie are nevoie de timp pentru a se suda si pentru a ramane sudata, pentru ca suntem in fiecare zi alte persoane si daca acest timp incepe sa se dilueze ajungem intr-un punct in care nu mai stim cine este celalalt. Asadar, timpul este problema principala, timpul petrecut intr-o stare de prezenta, de conectare cu copilul. Lipsa existentei acestui timp intre parinte si copil duce la lipsa de cooperare.

Sunt multe cursuri de parenting in Romania la ora actuala. Cum ar trebui sa aleaga parintii cursul potrivit?

Nu cred ca sunt multe cursuri de parenting in Romania la ora actuala, cred ca sunt multe incercari care suna a parenting sau seminarii care vorbesc in general despre familie si problemele cu care se confrunta. Cred ca mai este loc de multe cursuri de parenting in Romania. Cum ar trebui parintii sa aleaga cursul potrivit? Cred ca ne putem uita si aici la cum ne uitam si la alte tipuri de cursuri: cine este trainer-ul, cine le sustine, ce-l acrediteaza, ce recomandari are, in ce masura ceea ce preda functioneaza, de unde vin toate aceste informatii si, poate cel mai important, cum rezonez eu cu ceea ce omul respectiv preda. Pentru ca in zona de parenting ca si in zona de leadership sau zona financiara, nu conteaza in ce domeniu ne uitam, exista o serie de metode, de tehnici, de abordari, cu unele rezonam, cu unele rezonam mai putin, altele ne vin manusa. Parenting este ceea ce facem din prima zi in care copilul nostru se naste. Tot ce spunem, tot ce facem in relatie cu copilul nostru se numeste parenting. Asadar, parentingul poate sa fie eficient, mai putin eficient, poate fi autoritar, poate fi absent, poate fi permisiv, cald, constient. Iata cate stiluri de parenting pot fi si tot atat de multe cursuri sau pareri vom auzi inafara. Important este sa ne uitam la noi insine, sa fim autentici cu noi si sa mergem pe calea care se potriveste valorilor noastre. Cred ca a fi dispusi sa ne schimbam punctul de vedere este de asemenea foarte important. Pana una alta, mai bine mergi la un curs si pastrezi 10% din el, decat sa refuzi cu totul sa inveti. Asadar, hai sa invatam!

Ati dezvoltat primul program de parenting online din Romania si singurul din lume bazat pe teoria autodeterminarii. In ce consta programul si cum ii ajuta pe parinti sa fie mai buni in relatia cu copiii lor? Aveti cateva exemple concrete in schimb?

Pe aceasta intrebare cred ca as putea vorbi tot restul interviului sau cel putin doua ore :). Am sa fiu foarte succinta vorbind despre acest program. Este un program online, asta inseamna ca poate fi urmarit de parinti oricand au 10-15 minute libere, de pe tableta, laptop sau telefon. El vine intr-o varianta video, dar si audio, astfel ca poate fi ascultat si cat timp mergeti cu masina. Programul consta in parcurgerea a noua module, fiecare modul cu durata de o luna. Am gandit acest program ca pe o metodologie cu cap si coada, asadar programul este construit piramidal, fiecare tehnica se construieste pe cea anterioara. Fiecare video din fiecare modul dureaza aproximativ 15 minute, iar fiecare modul este construit din 30 de video-uri. Am gandit programul ca picatura chinezeasca, vezi un video pe zi, iar la finalul celor 9 luni esti un parinte echilibrat. Sustin aceasta promisiune prin sutele de testimoniale pe care le-am primit de la parinti, profesori, psihologi, cadre didactice, bunici, bone care au urmat sau urmeaza acest program despre multitudinea de aha-uri pe care le au, urmarind fiecare tehnica din program. E vorba de peste 250 de tehnici, exemplificate cu situatii concrete despre ce sa spui si ce sa faci in anumite contexte, care se leaga intre ele cu un fir rosu, de la inceput pana la sfarsit. Sunt nenumarate exemple concrete. Sunt familii care au intrat in program de dinainte sa li se nasca copiii, care acum au trecut de varsta de doi ani fara niciun NU, fara niciun tantrum si care stiu ca acest rezultat este o consecinta a muncii lor, nu este un noroc. Sunt parinti de copii care au intrat in program cand copiii aveau 4-5 ani si nu se mai puteau intelege cu ei, iar in cateva luni de zile lucrurile s-au asezat in cu totul alt fagas. Sunt parinti de copii adolescenti carora, inainte sa intre in program, copiii le furau din casa, fumau, minteau, furau din geanta parintelui si veneau dimineata acasa si, chiar si asa, relatia cu copiii lor s-a reasezat, s-a reinventat, s-a linistit. Si asta dupa ce parintii incercasera ore de terapie, pedepse, discutii, mutari de domiciliu, restrictii cu privire la anturajul copilului s.a.m.d. Pot trimite testimoniale in care parintii sustin ca investitia in programul All About Parenting  a fost cea mai buna investitie pentru familia lor. Iar testimonialele lor sunt cea mai buna carte de vizita pentru All About Parenting si pentru mine.

Cum este in acceptiunea dumneavoastra mama ideala?

Mama ideala este fiinta care intelege ca in acest moment este cea mai buna mama pentru copilul ei, pentru ca in acest moment este atat cat este si nu poate fi mai mult decat este acum, maine, poimaine sau saptamana viitoare. Asta inseamna ca ne dam voie sa gresim acum si invatam din ceea ce facem acum, ne da voie sa fim asa cum suntem, ne da voie sa fim prezente. O mama prezenta in viata ei, nu doar cu copilul, ceea ce inseamna ca este un om echilibrat pe toate planurile existentei ei sau cel putin prezenta 100% in tot ceea ce face, indiferent ca este vorba despre relatia cu copilul, relatia cu sotul, gatitul sau intalnirea cu o prietena. Nu putem fi parinte 100%, daca suntem oameni 30%.

Vezi si Povestea Adelinei Mitrofan Badea: ,,Sarcina este de simtit si de trait”

Ce fel de mama v-ati propus sa fiti pentru Amos?

Mi-am propus sa fiu omul de la care poate sa spuna ca a invatat cel mai mult, despre care sa spuna ca a fost o mama fericita, nu ca am dus existenta lui ca pe o povara. Mi-ar placea ca de fiecare data cand cineva il va intreba pe Amos daca mama lui este fericita sa zica ca da. Mi-am propus sa fiu omul langa care sa se poata juca, langa care poate fi autentic, asa cum este el, iar el sa stie ca este iubit neconditionat, chiar daca cateodata comportamentul lui ma supara. As vrea sa mai stie ca sunt omul la care poate veni oricand sa-i spuna ca a facut orice. Am sa fiu langa el si nu am sa-l abandonez niciodata. Asta este mama pe care mi-am dorit sa o aiba Amos.

Care a fost cea mai mare provocare pentru dumneavoastra ca mama?

Primii doi ani au fost cei mai provocatori. Amos este inca si acum un copil matinal care, pe cand era mic se culca undeva la 19:30 si se trezea dimineata la ora 5:00, iar eu profitam de restul orelor sa citesc, sa ma documentez. Am citit foarte mult in primii doi ani a lui Amos si in primele lui luni m-a ajutat somnul lui echilibrat sa citesc in timp ce el dormea. De multe ori ma prindea miezul noptii, iar apoi la 4 dimineata Amos ma trezea, astfel ca cea mai mare provocare pentru mine a fost sa ma echilibrez cu somnul si sa fiu atat prezenta pentru el, cat si prezenta pentru mine in ceea ce imi propusesem sa fac. Lucrurile s-au asezat pe alt fagas dupa ce a implinit doi ani si un pic, ne-am echilibrat amandoi si el cu somnul si eu cu dormitul mai devreme si cu ce aveam eu de facut, cu rolul meu de mama, am invatat sa le impletesc mai usor. Primii doi ani am invatat si despre lume si despre copilul meu si despre mine si despre relatia noastra.

V-ati simtit vreodata vinovata in relatia cu copilul?

Sigur ca m-am simtit vinovata, desi este ceva ce propun tuturor parintilor, sa scuture repede de pe ei sentimentul de vinovatie. Si eu imi propun sa elimin acest sentiment cat mai repede atunci cand il simt. Nu avem cum sa nu ne simtim vinovati pentru ca asa am fost educati, daca gresim trebuie sa ne simtim vinovati sau rusinati. M-am simtit vinovata de multe ori cand depuneam prea multa energie in alta parte si aveam prea putina pentru el, precum si de fiecare data cand ridicam tonul. De pedepsit nu l-am pedepsit niciodata.

Care este cel mai bun stil in educatie si de ce?

Cred ca cel mai bun stil de educatie este cel echilibrat. Cred ca echilibrul este cel mai greu de gasit. Daca la stil ne referim in a alege dintre permisiv sau autoritar, eu cred in echilibru. Cred in fermitate cu caldura, cred in alegeri, in limite.

Cum pot parintii sa aplice educatia fara pedepse, fara recompense, dar in acelasi timp copilul sa nu devina obraznic, rasfatat, fara limite?

Ei bine, exact aceasta este intrebarea care ma va face sa spun ca avem de invatat. Ce s-a intamplat de foarte multi ani la noi dupa revolutie sau dupa evenimentele din 89 este ca ni s-a spus: „ Nu mai bate copilul!”, parintii au spus: „Bine!”, „Nu-l mai certa!” – „Ok!”, „Nu-l mai pedepsi!” –  „In regula!”, „Nu-l mai conditiona!” – „Am inteles si asta!”, „Dar ce fac?” – intreaba parintii la un moment dat? Si am fost batuti cu rigla peste degete, ca atunci cand eram mici, sa nu mai facem toate lucrurile astea, dar nu ne-au invatat cum sa facem diferit. Multe carti de parenting iti spun ce sa nu faci, dar nu iti ofera alternativa. E important sa stii ce sa nu faci. In multe dintre video-urile pe care le propun parintilor sau articolele care pleaca de la ce sa nu faci pentru ca noi nu ne dam seama cat de multe lucruri facem si sunt ineficiente. Si pana nu constientizam nevoia de schimbare nici nu o vom cauta. Ce putem face pentru a educa copiii fara pedepse sau recompense si a nu deveni obraznici, rasfatati sau fara limite este sa invatam o metoda de parenting care ne ajuta sa obtinem comportamentul dorit al copilului prin metode echilibrate, pozitive. Practic, intreaga mea metodologie All About Parenting asta propune, asta ii invata pe parinti, la aceste intrebari raspunde. Cum sa fac sa am un copil cooperant, adica nu obedient, care sa fie responsabil pentru el insusi, autodisciplinat care stie sa-si gestioneze emotiile, care sa aiba stima de sine ridicata, sa stie sa gestioneze conflictele cu ceilalti fara sa numar pana la trei, fara pedepse, fara recompense, fara amenintari s.a.m.d. Aceasta este metodologia pe care eu am creat-o si la aceste intrebari raspunde.

Cum pot rezista parintii capriciilor copilului?

Pot rezista oricaror capricii atata vreme cat avem reguli foarte clare pentru noi, in primul rand, noi ca adulti, parintii copilului sau adultii care ajutam la cresterea si la educarea lui si gandim alternative pentru aceste limite, suntem fermi si calzi cu aceste limite. In acest moment, copilul stie pe ce se poate baza si poate anticipa ce urmeaza sa se intample. Asadar, este despre autodisciplina noastra.

Exista anumite perioade de timp pe care parintii nu trebuie sa le piarda in dezvoltarea relatiei cu copiii?

Da. Nicio perioada de timp nu trebuie sa lipseasca din dezvoltarea relatiei cu copilul. Fiecare zi este importanta, fiecare saptamana mai apoi. Daca ar trebui sa aleg cel mai important interval de timp ar fi primii doi ani, apoi urmatorii sapte si mai apoi pana cand copilul alege sa ia pauze de noi, parintii. Pana atunci, fiecare zi este imporanta.

Cum reusiti sa va faceti timp si pentru dumneavoastra?

Cred foarte mult in planificare si cred ca fiecare spatiu de timp neumplut de prioritatile mele va fi umplut de prioritatile altora. Am verificat aceasta teorie de ani de zile. Daca eu nu o sa-mi umplu timpul cu lucruri importante pentru mine, imi vor umple altii timpul cu lucruri importante pentru ei, fie ca este cineva care imi cere ajutorul intr-o problema care nu ma intereseaza sau nu este in valorile mele sau nu ar fi treaba mea sa ajut, fie neumplandu-mi timpul cu lucruri importante pentru mine ajung sa fac lucruri pe care le pot delega, lucruri la care pot renunta sau intretine relatii de dragul de a intretine acele relatii fara a-mi aduce nici mie, nici acelei persoane niciun fel de beneficiu. Deci, eu imi planific aproape fiecare zi la sange si imi las si zile libere in acest calendar pe care le las sa fie umplute asa cum vin ele. Daca este despre o cafea cu o prietena ma duc la cafea, daca imi vine sa dorm la pranz fac treaba asta, practic sunt cateva ore pe care le las sa curga asa cum vor ele.

Credeti ca o femeie poate fi si o mama buna si o sotie perfecta si sa aiba o cariera stralucitoare? Care sunt ingredientele necesare?

Uite, eu cred ca sunt multe lucruri pe care le putem face perfect, daca intelegem ce inseamna perfectiune. Pentru mine perfectiune inseamna sa fii 100%  prezent in ceea ce faci si sa traiesti conform valorilor tale. Nu pot fi trei lucruri la fel de importante pentru nimeni, nu cred asta. Cred ca timpul nostru este limitat si cred ca e foarte important sa intelegem care sunt prioritatile in viata noastra. Desi am putea judeca dinafara o femeie care acorda mai mult timp carierei decat familiei, pentru mine este evident ca aceasta femeie are aceste valori, aceste prioritati. Pentru ea este mai importanta cariera sau bussiness-ul sau munca este mai importanta decat familia. Nu este absolut nimic gresit. Suntem cu totii diferiti. Familia este pe locul doi, ea vine pe locul trei, apoi are un hobby sau face sport. Daca noi suntem constienti de prioritatile noastre si ni le calculam corect, ni le evaluam corect si nu avem sentimente de vinovatie atasate lor, atunci suntem foarte echilibrati in viata noastra si putem sa le facem pe toate. Trebuie sa intelegem foarte clar cine suntem si care sunt prioritatile noastre. Eu ma pot uita la mine si pot spune: copilul meu este cel mai important, apoi bussines-ul, apoi sportul, calatoriile s.a.m.d. Atunci le putem face pe toate.

Ce inseamna pentru dumneavoastra emisiunea la Itsy Bitsy? Cum va stabiliti temele si ce anume va propuneti?

Este o colaborare pe care mi-am dorit-o de multa vreme si am cochetat cu acest gand ani de zile. Am si discutat cu cei de la Itsy Bitsy acum ceva ani, dar nu eram pregatita pentru asta. Nu am facut radio inainte de Itsy Bitsy, dar imi place foarte mult aceasta provocare. Nu stiu cand trece o ora, trece foarte repede. In fiecare saptamana propun o tema si parintii adreseaza intrebari in jurul acelei teme, fie suna si intra in direct, fie scriu intrebarile lor pe Whatsapp sau pe Facebook. Curg sute de intrebari si asta ma bucura foarte mult. Eu incerc, pe masura ce raspund la o intrebare, sa grupez in minte alte sase-sapte intrebari si sa dau un raspuns in asa fel incat cat mai multi ascultatori sa-si gaseasca raspuns la intrebarile lor.

Stiu ca ajungeti la mii de parinti din Romania prin seminariile pe care le organizati. Cum reusiti sa faceti asta?

Asa este. Ajungem la mii de parinti din Romania si pana anul trecut am fost eu cea care a organizat si sustinut aceste seminarii gratuite. Pana anul trecut, am ajuns la 80.000 de parinti, cifra care intre timp s-a dublat. In prezent, am o echipa de traineri pe care i-am certificat o perioada lunga de timp pentru a sustine aceste seminarii si deja nu mai este despre mine, de mult nu mai este despre mine. Am creat aceasta metodologie de parenting, All about parenting si alte cursuri care ii ajuta tintit pe parinti sa rezolve anumite probleme cu copiii lor. Scopul meu este sa ajung impreuna cu echipa mea la cat mai multi parinti din tara cu intentia declarata de a schimba ceva profund in felul in care va arata Romania noastra peste cativa ani. Cu cat mai multi parinti afla aceste informatii si au „aha-uri” sau reusesc sa-si puna semne de intrebare cu privire la ceea ce fac acum, sa intareasca poate comportamentele pozitive pe care le au fata de copiii lor si sa continue sa le faca, sa puna in aplicare o tehnica sau alta si sa vada ca functioneaza, cu atat viata copiilor nostri va arata mai echilibrat pe viitor. Ii directionez pe cei care nu au ajuns inca sa se inscrie pentru a participa la seminarul din orasul lor, aici: https://uraniacremene.ro/seminar-gratuit-de-parenting/.

Cand considerati ca trebuie taiat cordonul ombilical intre mama si copilul ei?

Cred ca nu exista un moment anume pentru taierea acestui cordon ombilical si, daca asteptam acest moment, s-ar putea sa nu vina niciodata. De ce spun asta? Vad foarte multi parinti care ajung in parc cu o traista de jucarii ale copilului si cu o trotineta la subrat, iar copilul zburda liber pe langa parinte si la plecarea din parc parintele aduna aceste jucarii, le pune din nou in traista, le duce acasa, le spala si le pune la loc. Acest scenariu se repeta in fiecare an, de la un an, doi ani, cinci ani ai copilului pana cand copilul merge la scoala si noi ne asteptam ca, dintr-o data, din vara pana in toamna, copilul sa stie sa-si faca ghiozdanul, sa se trezeasca la timp, sa stie sa-si faca temele, sa nu uite adidasii in sala de sport. Si asta face parte din taierea cordonului ombilical, predarea responsabilitatii copilului pentru corpul lui, sa stie cand sa manance, cat sa manance, sa se spele pe dinti fara mine, sa aiba grija de lucrurile lui si de lucrurile celorlalti, sa-si adune dupa el, sa stranga atunci cand varsa, sa manifeste toleranta fata de ceilalti. Toate aceste lucruri le predam pe masura ce copilul creste. Responsabilitatea copilului inseamna, de fapt, capacitatea lui de a lua decizii pentru el insusi si de a anticipa consecintele acelei decizii si de a-si asuma aceste consecinte. Asta inseamna ca la un moment dat cordonul ombilical este taiat, mai exact copilul este capabil sa stea pe propriile picioare si sa mearga in viata lui, chiar daca relatia parinte-copil nu se va rupe niciodata atata timp cat suntem in viata. Deci, cordonul ombilical se taie cate putin in fiecare zi, pe masura ce copilul creste si poate sa-si asume responsabilitati, sa invete anumite abilitati in asa fel incat sa poata face cat mai multe lucruri singur si pentru el, asumandu-si, asa cum am spus, propriile decizii.

 Ce sfat le-ati da mamicilor aflate la inceput de drum?

Cel mai important sfat ar fi acela de a se uita la ele insele asa cum sunt in acest moment si de a-si spune ca in acest moment sunt cele mai bune mame pentru copilul lor. Asta nu inseamna ca se opresc din a invata sau a deveni, dimpotriva cred ca orice parinte isi da seama cat de mult ne sunt copiii nostri profesori si cat de mult ne intorc la noi insine si la transformarea noastra. Mai degraba, sfatul ar fi sa-ti dai voie sa gresesti si sa inveti in fiecare zi despre tine si despre greselile tale, in asa fel incat sa stii ce trebuie sa faci data viitoare. Iar la fel de important ar fi sa inveti sa ceri ajutor, sa ceri ajutor de la toti cei din jur si sa nu te transformi in mama eroina care vrea musai sa le faca pe toate singura. E un timp de conectare cu copilul pana la cel putin doi ani in care e mai putin important sa ai casa la fel de curata ca inainte, poate e mai putin important sa gatesti in fiecare zi. E mai important sa-ti pastrezi vie relatia cu partenerul tau, acolo unde exista, si sa-ti petreci un timp cu copilul tau si cu familia. Deleaga ce nu poti face tu, angajeaza pe cineva daca poti sa faci asta pentru treburile casnice, iesi afara cu copilul, interactioneaza cu celelalte mame, vorbeste despre ce te doare, despre frustrarile tale, nu le ascunde si daca poti si ai, tine-ti prietenii aproape.

Citeste si Povestea Anei Maria Gombos, profesoara necasatorita care a adoptat o fetita

Autor: Alexandra Manaila