Ai mintit vreodata? Sigur ca da! Toti am facut-o. De fapt, nu cred ca exista macar o persoana in toata lumea care sa nu fi mintit, intentionat sau neintentionat, macar o data.

Sigur ca este deranjant sau frustrant atunci cand copilul te minte. Probabil i-ai si spus in repetate randuri ca atunci cand minte este un lucru mai grav decat minciuna in sine, cu toate acestea, copilul tot minte. De ce oare? 

Citeste si: De ce minte copilul tau?

Tu, adultul, minti? Asa, uneori? Acesta este unul dintre motivele care l-au determinat pe puiul tau sa spuna o minciuna. Exact! Neintentionat, dar esti una dintre persoanele care l-au invatat sa minta!

De cate ori i-ai spus ca esti bine, chiar daca erai stresat, suparat din anumite cauze si judecand dupa mimica fetei tale clar nu erai bine?

Am fost invatati de mici sa avem grija de aparenta, de ceea ce se vede in exterior, sa aratam ca lucrurile sunt bune, minunate, chiar daca nu de putine ori abia  reusim sa le controlam. Asta continuam sa-i aratam si noi copilului, iar el invata ca “problemele” si “provocarile” care sunt departe de perfectiune nu prea sunt tolerate, nu sunt acceptate si n-ar trebui sa fie impartasite cu ceilalti.

Uite asa se naste minciunica. Sau minciuna.

Alteori mintim pentru a-i proteja pe ceilalti, pentru a nu-i supara, intrista, dezamagi. Si iarasi, copilul vede acest lucru!

“Degeaba imi spune mami ca lucrurile sunt in regula, pentru ca eu o simt ca este stresata/deranjata/necajita/suparata etc, iar acest lucru ma face sa fiu si mai anxios. Oare de ce nu-mi spune adevarul?”

Fara a avea informatia care il macina imaginatia il poate duce pe copil undeva mult prea departe, scrie mother.ly.

O minciuna poate lua mai multe forme

Iata cateva exemple de minciuni care au legatura cu asteptarile mult prea mari venite din partea parintilor:

• Negarea totala: “Nu, n-am facut eu asta!”
• Nascocirea: incepe o povestioara inventata in jurul acestei minciuni
• Scuza: “Nu am avut timp” sau “am fost foarte obosit”
• Omisiunea: evita anumite detalii sau parti din adevar
• Minimizarea: iti spune totul relaxat sau detasat ca si cum cele intamplate nu au o chiar asa mare importanta precum pretinzi.

Specialistii sustin ca exista doua mari motive din cauza carora copilul alege sa minta:

• Ai asteptari prea mari din partea copilului
• Are o problema pe care, pur si simplu, nu stie cum s-o solutioneze.

Deseori cele doua cauze sunt interconectate. Iata un exemplu:

Copilul stie ca ai asteptari mari de la el (sa ia note bune, sa-si faca temele, sa se descurce la scoala, sa fie activ la ore etc), dar lucrurile nu merg chiar asa cum ti-ar placea tie, din mai multe motive (o materie de la scoala este mai dificila, plictisitoare, este obosit, are prea multe de facut etc).

S-ar putea sa fie dezmagit destul de mult de sine, dar sa stie ca esti si tu dezamagit de el, ar putea fi mult prea mult pentru el, de aceea va alege sa minta.

Cum ai putea sa-l ajuti?

• Sa-l asculti mai mult decat sa-i vorbesti!
• Sa-l asculti mai mult decat sa-l critici!
• Sa-l asculti mai mult decat sa-l judeci!
• Sa-l lasi sa-si exprime emotiile, sa-l ajuti sa le recunoasca: “pari cam nelinistit”, “lucrul acesta probabil te-a facut sa te simti…”, “este normal sa simti asta” etc).

Adevarul este urmatorul: este firesc sa si greseasca, pentru ca nimeni nu este perfect. Arata-i ca se poate baza pe relatia pe care o are cu tine, iar astfel va evita sa te minta.

Citeste si: Nu-ti pedepsi copilul, arata-i consecintele actiunilor!