Sa fii mama nu inseamna doar sa ai grija de copil. Este esential sa-i arati copilului ca maternitatea nu inseamna “sacrificii” si “capitulare totala”, ci asumarea unui rol frumos (mai dificil, pe alocuri si plin de responsabilitati, asa e) si anume: cresterea unui om. Aceasta este abordarea folosita de parentingul pozitiv: crestem impreuna! Atat copilul, cat si parintele sunt importanti, pot avea nevoi si interese comune, dar si individuale.
Iata care sunt cele 3 secrete din parentingul pozitiv.
S-a plictisit copilul? Nu e nicio problema!
Permite-i sa se si plictiseasca. Nu e nicio tragedie in faptul ca s-a plictisit copilul. Acesta este unul dintre secretele parentingului pozitiv. Multi parinti sar imediat sa-l ajute (sa-l „salveze”), atunci cand micutul este plictisit, iar acest lucru nu este deloc in avantajul lui.
Plictiseala este o stare prin care copilul trebuie sa treaca. Plictiseala este sanatoasa si necesara. Gratie episoadelor de plictiseala copilul va invata sa se mobilizeze, sa caute resursele de care are nevoie pentru a avea activitati interesante sau preocupari atractive.
Plictiseala ii va deschide acea fereastra spre creativitate. Pentru ca un copil este plin de imaginatie! Ai incredere!
Va gasi o jucarie mai veche cu care va incepe sa se joace, va inventa un nou joculet. Singur se va “salva” de la plictiseala. Si inca ceva (s-ar putea sa nu-ti placa ce urmeaza, dar…) copilul are capacitatea sa vada si sa gaseasca mai multe oportunitati interesante de distractie decat o poate face un adult.
Asta daca il lasi.
Invata-l sa aiba responsabilitati
Nu trebuie sa le faci tu pe toate! (Ai citit cu atentie? Acum mai citeste o data si pune in practica). Este minunat ca un copil sa invete de mic sa aiba anumite responsabilitati.
Copil mic = responsabilitati mici
Un studiu efectuat la Universitatea din Minnesota a aratat cat de important este pentru viitorul adult sa fie implicat in activitatile/treburile de prin casa inca de la varsta de 3-4 ani.
Este in regula sa ignori (uneori) comportamentele nedorite
Acest lucru inseamna sa prioritizezi unele comportamente in functie de “este urgent, trebuie sa intervin chiar acum” (de exemplu, arunca spre fratiorul mai mic cu jucarii sau cuburi), si “nu este chiar urgent, deocamdata pot sa-mi vad de alte activitati” (de exemplu, bate cu degetele in masa, in timp ce tu gatesti), scrie healthychildren.com
Aceasta strategie sau sa-i spunem, “prioritizare”, te va invata sa nu intervii la fiecare actiune gresita facuta de copil. Asta si pentru mentinerea unei relatii sanatoase si trainice dintre tine si copilul tau (intre noi fie vorba: si pentru sanatatea ta psihica).
Autor: Inga Stoian