Managing Director la Travel Communication Romania, a aparut in Topul Forbes “30 sub 30”, este sotia lui Razvan Pascu, unul dintre cei mai apreciati influenceri de turism din online-ul romanesc. Si poate, cel mai important, este mama a doi baieti minunati, Alexandru si Vlad.

Andra si Razvan Pascu sunt un cuplu de vis. O echipa frumoasa acasa, dar si la “serviciu”. Sunt un exemplu frumos ca poti creste, cu rabdare si incredere, impreuna. Ca poti sa transformi o pasiune intr-un job.

Vezi si Razvan Pascu, cel mai cunoscut influencer de turism, despre “jobul” de tata

Daca zilele trecute am aflat cum se descurca Razvan cu “jobul” de tata, astazi am stat de vorba cu Andra, cea care aduce armonia in familia Pascu si care a reusit sa ne convinga de faptul ca… “mamele uita tot ce a fost greu”.

Care este primul cuvant care iti vine in gand, atunci cand te gandesti la familia ta?

Bucurie.

Cum te-ai descrie ca mama…? 

Calma… in 90% din situatii. Chiar daca apar uneori si prostioare facute, le-am gestionat mult mai bine cu calm si rabdare decat cu nervi. Mai mult, daca ma enervez, am observat ca situatia se inrautateste. Vladut (bebelusul familiei) simte imediat ca e ceva in neregula si nu ii place deloc. Sunt cat se poate de calma si totul pana acum a avut o rezolvare.

Cum au fost cele „9 luni” pentru tine? Au fost diferite sarcinile? Au fost la fel?

Am avut noroc de doua sarcini foarte usoare, fara complicatii, fara stat la pat sau restrictii de efort. Ambele sarcini mi-au fost monitorizate de domnul doctor Luis Mendez, o persoana foarte calma, care m-a incurajat sa imi desfasor activitatea ca si inainte de sarcina. Am calatorit mult in ambele sarcini si am muncit pana in ultimele zile.

Ce ti-ai fi dorit sa fi stiut inainte de a deveni mama?

Ca regulile ti le faci singura si ca bebelusul te va ghida singur spre ceea ce ai de facut. Ca bebelusii vin echipati cu un sistem de supravietuire fantastic si ca sunt mult mai puternici decat credem noi. Ca toddlerii reactioneaza mai bine la incurajari si incredere acordate decat la constrangeri. Ca nu trebuie sa crezi tot ce citesti pe internet si ca uneori, chiar daca ceva este adevarat la unii, la altii ar putea sa nu se aplice.

Ce fel de copil este Alexandru? Dar Vlad?

Pe Alex l-am poreclit Bucurel inca de cand era bebelus, pentru ca este un copil vesel, rade cu pofta, un bulgare de energie. Dar asta inseamna ca este si extrem de sensibil, dornic sa socializeze, bucuros sa aiba tot timpul in jurul lui prieteni, alti copii, chiar si adulti. Cu aceeasi iubire il inconjoara si pe fratele lui mai mic si cel mai complicat ne este sa ii tinem la o oarecare distanta unul de celalalt, atunci cand unul dintre ei este racit.

Vlad este “zen-ul” casei. Ii place spatiul lui, patutul lui, jucariile lui. Adora sa fie plimbat cu caruciorul si sa il urmareasca pe fratele lui cand se joaca. Este mai reticent la schimbari si atunci cand plecam in vacanta, cel putin in prima noapte protesteaza fata de schimbarea patului.

Care moment din viata ta de mama ti s-a parut cel mai dificil?

Se spune ca mamele uita tot ce a fost greu si asa este. Uitandu-ma in urma, nu pot spune ca ceva a fost foarte dificil. Dar a fost un moment mai complicat atunci cand s-a nascut Vladut, pentru ca Razvan era proaspat revenit dintr-o excursie cu un grup de turisti in Caraibe si avea o viroza puternica, Alex racise si el, iar eu eram in maternitate fara sa pot fi vizitata de niciunul dintre ei (decat foarte putin). In plus, in prima saptamana acasa a lui Vladut, Alex a fost la bunici, deoarece inca nu ii trecuse viroza, iar noi ne-am simtit atunci incompleti fara Alex acasa.

Le canti copiilor la culcare? Le spui povesti sau inventezi povestioare? Au povesti preferate?

Vladut inca adoarme alaptat, iar cu Alex am trecut prin toate fazele. Pe la doi ani, ritualul lui preferat la culcare era sa ii povestesc despre cum calatorim cu avionul, de cand plecam de acasa si pana cand aterizam. Apoi a avut o perioada in care cerea sa citim doar Cartea cu Apolodor sau Disney Planes. Acum ii citesc la culcare dintr-un fel de enciclopedie despre avioane. Ii plac deltaplanele, zepelinele, hidroavioanele si elicopterele. Uneori tatal lui ii povesteste despre vasele de croaziera sau alteori prefera sa adoarma, uitandu-se amandoi la emisiuni despre animale salbatice.

De cand a devenit tata, ce schimbari ai observat la Razvan? 

Isi doreste mai mult sa stea acasa, spune ca “vacanta lui preferata e acasa”, inlocuieste suvenirurile clasice cu cadourile pentru copii, cauta idei de vacanta cu copii.

Ai anumite reguli din parenting, pe care nu le incalci niciodata?

Sa nu ma enervez, sa nu tip la ei. Rareori se intampla sa izbucnesc si de obicei se intoarce tot impotriva mea.

Ce sfaturi/ recomandari ai avea pentru proaspetele mame?

Sa fie calme, sa isi asculte instinctul, sa isi acorde timp sa se obisnuiasca cu noul statut, sa nu mai puna atat de mare presiune pe ele. Uneori am impresia ca parinteala este cel mai “reglementat” domeniu. Exista reguli pentru mancare, somn, alaptat… e ca si cum copiii vin cu un manual de utilizare general. Cu toate acestea, copiii sunt atat de diferiti, incat este imposibil ca regulile de parinteala sa se aplice tuturor.

Ai in garderoba ta haine, pe care tu le consideri „de mama”? Daca da, atunci care sunt, cum arata? 

Am preferat sa nu fac cumparaturi speciale pentru “mamicenie”. Hainele mele de mama sunt blugii sau pantalonii comozi si tricourile. Prima regula atunci cand ai copii energici este sa poti tine pasul cu ei.

Ce faci atunci cand reusesti sa ai timp doar pentru tine? 

Inspir-expir, adica ma relaxez. Mai citesc, scriu, ma uit la filme, cate putin din fiecare.

Spune-ne un truc de-al tau de frumusete.

Masca cu ulei de cocos, pentru hidratarea si stralucirea parului, pe care o aplic din cand in cand, si mastile japoneze cu colagen, pe care Razvan mi le cumpara de fiecare data cand ajunge in Japonia.

Intrebarea preferata a cititorilor www.superbebe.ro:  Suntem convinsi ca ii inveti pe copii tot felul de lucruri, dar ce ai invatat tu de la ei sau ce continui sa inveti? 🙂

Sa iau fiecare clipa asa cum vine, sa ma bucur de moment, sa iau o pauza, sa cer ceea ce am nevoie.

Autor: Inga Stoian

Sursa foto: Andra si Razvan Pascu, arhiva personala