Vrei sa-ti spun o poveste?

Baietelul meu de 3 ani s-a asezat pe covor si a spus simplu: “Cred ca m-am plictisit”. Si-a rasfoit cartile preferate, s-a jucat cu masinutele, a construit turnulete pe care le-a demolat de cateva ori, a cantat la tobe si… s-a plictisit. M-a privit cu ochisorii lui caprui, asteptand “o minune”, o idee de activitate, sa vin cu ceva interesant. Doar “mami le stie pe toate” si are mereu idei.

Citeste si: Hai sa fim din nou copii!

Si fara sa ma gandesc prea mult (de fapt, intre noi fie vorba, m-a luat gura pe dinainte), il intreb: “Vrei sa-ti spun o poveste, una pe care nu ai mai auzit-o niciodata?”

“Daaaa”, a raspuns entuziasmatul.

Si uite asa a inceput “A fost odata, ca niciodata…”.

Uneori nici nu realizam cate povesti ne inconjoara. Sau cate intamplari interesante din trecut le putem povesti. Sau pe care le putem crea impreuna cu copilul. Povestioare auzite, citite, reinventate.

Copilul adora povestioarele in care se regaseste!

“Era odata ca niciodata, un baietel de 3 ani, caruia ii placeau foarte mult masinutele…”, sau care sa contina experiente pe care le-a trait si el: “si acel baietel iubea sa faca balonase de sapun, astfel ca prietenii sai sa le prinda in zbor”, “si a facut impreuna cu bunica lui 10 clatite delicioase, peste care a pus dulceata din zmeura magica”.

Citeste si: Cele 7 secrete ale copiilor fericiti. Tu le stii?

Copilul adora povestioarele active!

Si cum statea baietelul pe covor, fascinat de inventiile mele (nici eu nu inteleg de unde atata creativitate?), nici nu mi-am dat seama cand m-am lasat si eu purtata de ele. Si aratam cum se catara in copac personajul din povestea respectiva, si ma ascundeam pe dupa canapea, asa cum facea personajul, atunci cand a aparut dinozaurul… Iar copilul radea incantat de “topaiala” mea duminicala.

Copilul adora sa-si imagineze povestile!

Ofera-i descrieri cu lucrurile, personajele, activitatile care-l pasioneaza. “Si domnul conductor avea pe cap o sapca uite asa, si apasa pe butoane…”, “ iar capitanul vaporasului vesel, avea o timona uite atat de mare si o tinea asa, si o invartea in stanga si in dreapta, si se lupta cu valurile uriase de pe marea vrajitoarelor” etc.

Copilul adora povestioarele despre tine. Despre atunci cand erai mic.

„Si cum iti spunea bunica atunci cand erai mica, mami? Dar zana maseluta ce a facut, atunci cand i-ai dat primul dintisor? Cum o chema pe doamna educatoare, atunci cand erai mica si mergeai la gradinita?”

Si ce poate fi mai delicios ca atunci cand ii povestesti si despre micile tale nazbatioare?

“Si am ascuns ciocolata sub perna, am adormit si ciocolata s-a topit… iar mama mea, adica bunica ta, n-a fost prea incantata atunci cand a vazut ciocolata topita…”.

Copilul adora povestioarele pe care sa le inventati impreuna.

“A fost o data un baietel pe care-l chema…” si lasa-l sa spuna el cum isi doreste sa-l cheme pe personajul din povestea voastra. Si acest baietel avea un prieten dinozaur, care locuia… “, si tot asa.

Sau luati o coala de hartie si desenati impreuna: baietelul, dinozaurul, iar deasupra dinozaurului zbura Mos Craciun, iar pe munte crestea un palmier, iar pe crengile palmierului cresteau florile preferate ale mamei si nuci de cocos, ca la desene animate. Iar pe cer zbura o nava cosmica, in care era capitan tati, alaturi de un extraterestru prietenos pe nume “Lucky”. Imaginatia n-are limite. Singurele limite sunt doar cele pe care vi le stabiliti voi.