Jerome Kagan, un renumit psiholog si profesor la Universitatea Harvard, sustine ca ADHD este o “inventie” si ca nu exista in realitate.

Profesorul Kagan a criticat dur felul in care sunt diagnosticate si tratate tulburarile mintale, sustinand ca Tulburarea Hiperactiva cu Deficit de Atenție (ADHD) este o “pacaleala” si acuzand companiile farmaceutice si o parte a personalului medical ca intretin aceasta minciuna. Punctul sau de vedere a atras, de asemenea, critici acerbe din partea altor psihologi si a medicilor care lucreaza in domeniu. Dar Kagan, care ocupa locul 22 in randul celor mai proeminenti psihologi ai secolului XXI, s-a aparat cu indarjire si a continuat sa sustina ca e necesara o schimbare a felului in care sunt tratate boli mintale precum ADHD-ul. El a criticat moda potrivit careia copiii al caror comportament lasa de dorit si care obtin rezultate slabe la invatatura sunt diagnosticati cu ADHD, afirmand ca unii medici sunt prea dornici sa prescrie medicamente care altereaza gandirea, fara sa investigheze circumstantele in mod adecvat.

Vezi si Specialiştii estimează că peste 220.000 de şcolari suferă de ADHD

“ADHD este o inventie. Fiecare copil care nu performeaza la scoala este trimis la pediatru, care sustine ca sufera de ADHD si ii prescrie Ritalin. De fapt, 90% dintre cei 5,4 milioane de copii diagnosticati cu ADHD nu au o deficienta de dopamina (n. trad.: o substanta care transmite informatia intre neuronii creierului). Problema este ca, atunci cand un medic are acces la un medicament, va face astfel incat diagnosticul stabilit sa corespunda cu nevoia de a prescrie acel medicament”, sustine Kagan.

Profesorul mai crede ca o mare parte din vina cade pe umerii companiilor farmaceutice. Prescrierea anumitor medicamente a devenit o adevarata afacere si, atunci cand la mijloc sunt banii, tratamentul ales poate fi influentat, sustine el.

Diagnosticul stimulat material inseamna ca multi medici vor avea de castigat daca promoveaza sau prescriu anumite medicamente. Este un lucru profund “imoral, care corupe” si duce la stabilirea unui diagnostic voit gresit in unele cazuri, e de parere Kagan.

El mai considera ca surplusul de bani si de lobby pe care aceste companii farmaceutice il fac pe langa oamenii politici, va face imposibila o schimbare vizibila si apropiata in bine. Kagan sustine ca aceasta situatie creeaza un cerc vicios, in care psihologii si psihiatrii sunt platiti pentru a cerceta afectiuni precum ADHD, lucru ce duce la diagnosticari si tratamente gresite inca de la inceput.

Vezi si ADHD tulburarea copiilor moderni

Diagnosticul gresit este o alta problema uriasa, care nu a fost suficient investigata, inainte ca acesti copii sa fie considerati ca suferind de o boala mintala, mai spune Kagan. “Daca discuti cu copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 12 si 19 ani, 40% dintre ei ar putea fi catalogati ca suferind de anxietate si depresie. Dar daca analizezi problema cu atentie si intrebi cati dintre ei sunt serios afectati de acest lucru, numarul se reduce la 8%”, considera renumitul psiholog.

Potrivit diferitelor centre pentru controlul si prevenirea bolilor, 6,4 milioane de copii au fost diagnosticati cu ADHD in 2011, ceea ce inseamna 11% din totalul de copii cu varste cuprinse intre 4-17 ani de pe teritoriul Statelor Unite.

Intrebandu-se cum e posibil asa ceva, Kagan spune: “Cine sunt cei diagnosticati cu ADHD? Copiii care nu se descurca la scoala. Asadar, ce ar fi daca, in loc sa-i invatam, am incerca sa-i si indrumam pe acesti copii?”.

Ideea de a prescrie medicamente, ar trebui sa fie ultima solutie, nu prima reactie a parintilor si a medicilor. ADHD a fost folosit doar ca un exemplu dar, potrivit lui Kagan, aceasta stare de fapt se aplica intregului spectru al bolilor mintale. Administrarea fara motiv a antidepresivelor este o problema extrem de serioasa, asa ca, inainte de a pune diagnosticul, medicul ar trebui sa investigheze cat se poate de atent intregul istoric medical al pacientului. “Sunt oameni care, fie din cauza unor situatii neprevazute aparute in perioada prenatala, la nastere sau din cauza unei mosteniri genetice, se confrunta cu probleme serioase la nivelul sistemului nervos, care ii predispun spre afectiuni precum schizofrenia, sindromul bipolar, anxietate sociala sau tulburare obsesiv-compulsiva. Cand punem un diagnostic, ar trebui sa stim sa facem diferenta intre aceste persoane si restul…”, explica profesorul.

El recomanda medicilor ca, in loc sa fie atenti doar la simptome, diagnosticarea sanatatii mintale sa fie facuta de la caz la caz, astfel incat binele si siguranta pacientului sa nu aiba in niciun fel de suferit.

Vezi si Impactul ADHD – interpreteaza corect semnele de alarma!

Articol aparut pe: www.peacequarters.com

Traducere si adaptare: A.M.