Nu stiu de ce, dar parintii, atunci cand ajung sa fie „parinti”, decid sa fie altfel decat cei care i-au crescut. Iti doresti sa fii o mama „perfecta”, si te gandesti sa nu faci ceea ce faceau parintii tai?

Chiar si atunci cand a crescut intr-o familie cu parinti minunati, constienti si preocupati de starea emotionala copilului, nu doar de bunastarea materiala a acestuia. Chiar daca l-au inscris la toate activitatile pe care si le-a dorit, si copilul a fost mereu inconjurat de suportul si grija mamei, dar si de intelegerea tatalui… Ei bine, proaspatul parinte tot incearca sa faca altfel decat ceea ce faceau parintii, sa-si creasca intr-un mod diferit copilul. Dar de ce vrem sa fim mereu diferiti, sa facem lucrurile altfel?

Citeste si: Esti mama de baiat? Uite cum poti sa cresti un fiu de nota 10!

In prezent, observ tot mai multe mame care se streseaza din orice si pentru orice lucru care nu le iese “asa cum trebuie”. Adica “perfect”.

Si atunci, cum sa fii?

Pentru orice faci ca parinte, exista carti, articole si experti care iti spun “cum ar fi trebuit sa faci” sau “cum sa fii si sa te comporti in acea situatie”, “cum sa faci sa nu mai repeti gresala” etc. Uite, de exemplu, daca iti lasi copilul sa-si aleaga ce sa manance, inseamna ca il alinti sau ca esti neglijent cu stilul alimentar al acestuia. Daca esti prea strict si nu-l lasi sa decida, inseamna sa ii suprimi personalitatea. Daca ii cantaresti portiile si esti atent sa ia cati carbohidrati, proteine si fibre are nevoie, inseamna ca esti exagerat. Si tot asa. Exista experti, psihologi, phihoterapeuti, pedagogi, specialisti in parenting, in probleme comportamentale, experti in nutritie, experti in dezvoltarea emotionala a copilului etc. Poti sa mai adaugi si tu la lista respectiva, sunt convinsa.

Ca sa nu mai zic ca lumea virtuala este si mai ofertanta. Aici, te “intalnesti” cu alte mame aflate si ele in cautarea perfectiunii. Pe forumuri, in comunitati virtuale, pe bloguri -toata lumea detine adevarul absolut. Toata lumea stie ceea ce este mai bine pentru copilul tau si are mereu un sfat despre “cum ar fi trebuit sa…”.

Si in toata aceasta cautare de a fi mama perfecta, iti subminezi instinctul matern. Increderea in fortele proprii. Increderea ca stii de ce are nevoie acest copil…care este al tau! Increderea ca tu chiar faci tot posibilul sa aiba ceea ce are nevoie si cand are nevoie. Dar si ca nu te judeci prea crunt, atunci cand gresesti. Pentru ca, recunoaste, mai si gresesti.

E firesc sa mai si gresesti.

Pentru ca ni se tot spune sa fim atente, atunci cand vorbim cu un copil, sa nu cumva sa ridicam vocea, sa fim atente ce cuvinte ii spunem, ce ii „comunicam” prin gestica si mimica, dar si cum ne simtim atunci cand vorbim, si daca reusim sa-i transmitem exact ceea ce ne dorim. Si suntem ingrijorate sa nu cumva sa-i dam copilului ceva din bagajul nostru emotional, ceva care este gresit, care este o convingere limitatoare, care e o trauma, ceva care sa nu-i taie din aripi, din creativitate, din potential… Din fericire.

Pentru ca un copil trebuie inconjurat cu dragoste. Si trebuie sa-i acorzi suportul de care are nevoie, nu-i asa?

Dar copilul are nevoie si de modele.

De o mama increzatoare in fortele proprii. De o mama care stie sa se ierte, atunci cand greseste si face tot posibilul sa nu mai greseasca. De o mama care discuta cu copilul sau, atunci cand poate a ridicat vocea, a inteles ca a gresit, dar a stiut sa remedieze situatia. De o mama care il lasa uneori sa si decida ce sa manance, dar care, in majoritatea cazurilor, decide ce sa manance copilul, pentru ca isi doreste sa fie sanatos. De o mama care stie sa iubeasca, stie sa arate, dar stie sa si stabileasca limite. De o mama ca merge la un serviciu care-i place, pentru ca desi e obosita, se intoarce acasa cu zambetul pe buze. De o mama care vorbeste si-i zambeste lui tati. De o mama care stie sa imprastie entuziasmul in jurul sau.

Citeste si: Oana Stoianovici, coach transformational: “Este firesc ca o femeie sa fie mai mult decat doar mama!”

Pentru ca un copil vede.

Un copil simte. Nu trebuie sa-i citesti sau sa ceri parerea unui expert, atunci cand ceea ce vede un copil este cu totul altceva.

Nu stiu daca parentingul din trecut este mai corect (nici nu cred ca exista pe atunci termenul de parenting. Sa zicem, daca modul in care se cresteau copiii era unul mai bun).

Nu stiu nici daca parentingul din prezent este cel care trebuie urmat cu sfintenie de toti. Pentru ca fiecare mama este diferita. Fiecare copil este diferit.

Poate ca totusi este mai bine sa nu-ti doresti sa fii o mama perfecta?

Poate ca e mai bine sa-ti doresti sa fii, pur si simplu, mama de care are nevoie copilul tau?

S-ar putea sa-ti placa si: Sotia este de doua ori mai stresata din cauza sotului decat din cauza copilului!