Conflictul dintre generatii. Sa fii tata in ziua de azi nu e un lucru tocmai usor. Un tata trebuie sa aiba multa disciplina, intelegere si disponibilitate de a face ceea ce trebuie. Ei bine, chiar si atunci cand acesta este ultimul lucru pe care ar vrea sa-l faca. Dar de ce sunt tatii (uneori) furiosi pe copilul-deja-adolescent? De unde apare acest val de iritare?

Psihiatrul american Jeffery S. Smith prezinta urmatoarea observatie: Tatii nu suporta ca fiii sau fiicele lor sunt prea ingaduitori cu ei insisi. Spre deosebire de generatia tanara, ei considera ca au reusit sa asigure traiul familiei tocmai gratie fermitatii de care dau dovada. Se trezesc in fiecare dimineata la sunetul alarmei, se lupta cu traficul orei de varf, rezista in fata unui sef greu de tolerat. Si da, isi arata mereu disponibilitatea de a face ceea ce trebuie sa faca, scrie psychologytoday.com.

Citeste si: Tu ce fel de parinte esti?

In timp ce fiul/fiica nu rateaza nicio pauza de care se poate bucura: doarme pana la ora 1 la pranz, casca, apoi cauta lenes prin bucatarie dupa micul dejun cu cereale, nu e deloc deranjat ca iroseste jumatate dintre acestea si i se pare firesc sa-i lase mamei bolul in chiuveta, la spalat.

Pe scurt, arata ca nu are deloc disciplina și face mereu doar lucrurile cu care se simte confortabil. Si poate fi destul de suparator sa vezi pe cineva care beneficiaza de privilegii, in timp ce tu nu-ti permiti sa le accesezi. Si vezi doar responsabilitati, responsabilitati si iarasi, responsabilitati. Probabil n-ar trebui sa ne mai intrebam de unde aceasta iritare.

Citeste si: Rolul tatalui in cresterea copilului: ce s-a schimbat in ultimele decenii?

Ce poate face un tata sa-si ajute fiul/fiica-deja-adolescenti?

• Sa ofere timp, intelegere si mai ales, rabdare.

“Poti invata multe lucruri de la copii. Spre exemplu, poti vedea cat de multa rabdare poti sa ai”, spunea Franklin P. Jones. Critica si furia pot doar sa complice lucrurile, sa adanceasca “paralizia” tanarului/tinerei.

• Sa-l invete sa accepte cat mai multe provocari si sa-l ajute sa iasa din zona de confort.

Trebuie folosite toate mijloacele posibile pentru a-l ajuta pe fiu/fiica sa faca pasi mici spre acceptarea unor provocari adaptate nivelului la care poate face fata.

• Sa nu uite sa fie un bun exemplu. “Copiii au mai mare nevoie de modele, decat de critici”, spunea Carolyn Coats.

Citeste si: Tu ce relatie ai cu copilul tau, aflat la pubertate?