Iti doresti sa cresti un copil inteligent din punct de vedere emotional si te intrebi cum si de unde sa incepi? Iata 5 pasi pe care ii poti urma.

 1. Incearca sa-i afli perspectiva si empatizeaza cu el…

… chiar si atunci cand ai impresia ca nu poti face nimic ca sa-l linistesti si ca nu ar ajuta nimic. Exact atunci, empatizeaza cu el. Doar pentru simplul fapt ca este inteles, omul poate sa-si gestioneze mai usor emotiile, scrie ahapareting.com. Atunci cand observi ca supararea copilului tau a stins cote colosale, reaminteste-ti ca noi toti depozitam emotii si le lasam sa se manifeste atunci cand ne simtim in siguranta. Atunci ne simtim liberi sa fim si sa actionam asa cum simtim. Sa empatizezi atunci nu inseamna ca esti de acord cu acel comportament, ci doar ca te pui in locul copilului si ca-l intelegi.

De fapt, cu totii ne simtim bine sa stim ca celalalt cel putin ne stie/cunoate parerea, stie pe ce pozitie ne situam.

„Stiu ca iti este greu sa te opresti acum, cand te joci atat de bine, dar chiar este timpul sa cinam”.

„Vad ca esti foarte dezamagit ca ploua si ca nu putem iesi afara”

„Stiu ca vrei sa stai treaz pana noaptea tarziu, ca cei mari”.

„Esti furios ca turnul tau facut din cuburi a picat”.

Il ajuti astfel sa reflecteze asupra experientei sale si a ceea ce declanseaza sentimentele sale. Este important sa stie ca exista un nume pentru emotia pe care o simt si ca pot invata sa o gestioneze.

Citeste si: Principii de aur in parenting: cum iti ajuti micutul sa creasca armonios

2. Lasa-l sa-si exprime emotiile

Micutii nu reusesc inca sa faca diferenta dintre emotiile lor si ceea ce, de fapt, sunt sau reprezinta ei. Accepta-i emotiile, nu le nega, nu le minimaliza. Altfel stii care e mesajul pe care il intelege copilul? Ca ceea ce simte acum este rusinos sau inacceptabil. Dezaprobandu-i frica sau supararea nu-l va face sa nu mai experimenteze emotiile respective, dar il va face sa invete sa si le reprime. Si din pacate, emotiile reprimate nu dispar asa pur si simplu. Ele sunt blocate si „cauta” o cale de iesire: fie sub forma unor cosmaruri in timpul noptii, fie tachinandu-si in mod frecvent surioara mai mica, fie dezvolta un tic nervos etc. Ce poti face sa-l ajuti? Invata-l sa le cunoasca si sa-si recunoasca emotiile, incearca sa-i explici ca majoritatea emotiilor pot fi intelese, acceptate si mai ales, sunt normale, in timp ce anumite actiuni trebuie limitate sau un anumit comportament nu este agreat.

„Esti foarte furios ca ti-a stricat fratele mai mic jucaria. Inteleg! Este firesc sa te simti asa. Dar nu este ok sa-l lovesti din aceasta cauza. Intotdeauna ii poti insa spune despre cum te-a facut sa te simti gestul/actiunea lui”.

„Pari ingrijorat in ceea ce priveste excursia de astazi. Sa stii ca si eu eram emotionata la gradinita sau scoala, atunci cand mergeam in excursii. Vrei sa-mi povestesti ce te nelinisteste cel mai mult?”

„Vad ca in dimineata aceasta te-a suparat faptul ca nimic nu a iesit asa cum ti-ai dorit. Ma intreb daca nu esti chiar in punctul de a plange… vrei sa vii in brate la tati, aici poti plange oricand si oricat vrei, stii asta, nu?”

3. Asculta-i sentimentele/emotiile copilului

Nu conteaza ca are 6 luni sau 16 ani, copilul tau are nevoie sa-si exprime emotiile. Odata ce si le-a exprimat si s-a eliberat, poate reveni cu usurinta la activitatile sale. De fapt, s-ar putea sa fii surprins cat de cooperant poate fi imediat dupa ce l-ai ascultat sau l-ai lasat sa se exprime, sa arate tot ce simte, dar mai ales, ai fost acolo, pentru el si l-ai asigurat ca il sustii!

“Te vad atat de suparat acum. Toata lumea la un moment dat se supara… Sunt aici. Spune-mi ce s-a intamplat?”

“Esti atat de furios acum, incat iti vine sa plangi si sa strigi in acelasi timp… Toti se simt asa uneori. Sunt aici. Arata-mi cat de tare esti suparat si spune-mi de ce simti asta?”

“Esti atat de suparat incat, uite, iti vine sa strigi la mine si sa plangi. Vad ca nu ti-e bine. Uite, ma dau un pic mai incolo, dar nu vreau sa plec de langa tine, nu vreau sa te las singur asa plangand si suferind. O sa fiu aici pentru tine si astept sa plangi. Apoi spune-mi cum sa te ajut”.

Citeste si: Adela Popescu: „Am invatat despre mine, ca pot iubi incredibil de mult!”

4. Invata-l sa-si gaseasca singur solutii

Dupa ce invata sa le recunoasca, sa le numeasca, sa le exprime si sa le accepte, ajuta-l sa caute solutii si sa-si rezolve singur problemele. Incearca sa rezisti nevoii de a-i rezolva tu orice inconvenient, situatie, problema. Altfel, risti sa-i induci mesajul ca nu ai incredere in capacitatile lui de a se descurca singur.

„Esti atat de dezamagit ca Maria nu poate veni in vizita, fiindca este bolnava… Stiu ca ai fost atat de nerabdatoare sa te joci cu ea. Uite, cand iti doresti, putem sa ne gandim impreuna la ce alte activitati distractive am putea face…”

„E randul tau sa te dai in leagan, iar Paul nu te lasa. Stiu, te frustreaza asta. Uneori chiar iti doresti sa nu te mai joci el. Desi stiu ca uneori iti place chiar foarte mult sa te joci cu el. Ma intreb oare ce ai putea sa-i spui lui Paul, ca sa stie ca ar trebui sa te lase si pe tine in leagan?”

5. Eliberarea de emotii…prin joc!

Parintii pot recunoaste atunci cand micutul lor se confrunta intr-un moment sau altul cu anumite emotii pe care nu le poate gestiona. Si-l poti ajuta sa se elibereze prin joc.

De exemplu, baietelul tau de patru ani isi doreste mai mereu sa stea langa mami si intr-un anumit moment cere in mod insistent la mami, pare depasit de situatie si poate chiar pregatit sa rabufneasca intr-o criza de furie. Aici apare tatal, care “incearca” fara succes sa-l tina pe copil, in joaca, departe de mami. Tatal sta intre mama si fiu si zice “Nu te las sa ajungi la mama… hei, ce rapid esti, m-ai impins chiar acum…dar ce puternic esti… de data aceasta nu te mai las sa treci de mine….” Puiul de patru ani va chicoti si va fi prins in noul joc, va cauta solutii sa „treaca” de tati si se va lauda la final ca uite, reuseste totusi sa ajunga la mami.

Jocul il poate ajuta deseori sa se elibereze de emotii. Nu uita, pentru copil este foarte greu sa-si exprime emotiile cu ajutorul cuvintelor. Sa recunoastem, nici noi, adultii, nu reusim mereu doar cu ajutorul cuvintelor sa ne exprimam cu succes emotiile.

S-ar putea sa te intereseze si: Rolul tatalui in cresterea copilului: ce s-a schimbat in ultimele decenii?