Ce am invatat de la copilul meu. Superbebe.ro publica ce a scris o mama despre fiica sa, Alexandra. Pentru ca mama stie cel mai bine cum este copilul sau. Pentru ca am citit si printre randuri, pentru ca am vazut si printre cuvinte. Si pentru ca ne-a facut pe toti sa simtim.
“Mama pentru-al ei copil are scumpe dezmierdari, / Are inima cu ochi, are ochi cu sarutari”, spunea Sofocle.
Citeste si: Hai sa fim din nou copii!
„Continuu sa invat”
„N-o vedea nimeni, dar eu stiam ca este fetita, are parul cret si ca o s-o cheme Alexandra.
Alexandra este primul meu copil si are doisprezece ani si jumatate, dar arata de paisprezece. Este inalta, cu par valvoi si ochi lunguieti si se comporta, si gandeste, cand ca la patruzeci, cand ca la trei ani. Din acest motiv nu conteneste sa ma surprinda, placut sau mai putin placut, cert este ca in preajma ei nu ma plictisesc… dar nici nu sunt relaxata.
Pentru mine, ea este un copil deosebit; e foarte vesela – cand era mica radea tot timpul si cand era treaza, si cand dormea. Acum zambeste des si ii rad mai mult ochii – incearca sa faca fata sarcinilor. Este stangace, si la propriu, si la figurat. Sensibila si foarte curioasa. “De ce?” – este “tic”-ul ei verbal.
Alexandra este foarte ordonata, spre manie, dar doar cu lucrurile pe care le vrea ea, in rest… pluteste intr-un mic haos. Visatoare si neatenta, dupa doua ore de mers cu masina pe un traseu binecunoscut, ea va intreba daca am iesit din Bucuresti.
Are foarte multa energie – nu scapa vreo ocazie sa priveasca lumea din varful vreunui copac ivit pe neasteptate in calea ei, fara a tine seama de imprejurari; si senzatia mea este ca vorbeste intruna de cand s-a nascut… fara pauze, fara sa oboseasca… in primele zile de scoala, in clasa I, a fost singurul copil, dintr-un total de treizeci, dat afara din clasa pentru ca “pedeapsa” cu tinutul in picioare nu avea cum sa functioneze, ea oricum nu statea jos pe scaun.
Citeste si: Impartim sau nu jucariile? “Copilul meu nu este obligat sa imparta cu al tau!”
Alexandra este sincera, modesta, foarte curajoasa, are simtul umorului – care mai necesita cizelare si… este inteligenta. Invata sa fie corecta, este taioasa, insistenta pana la exasperare – mai ales in polemici – si intransigenta.
Are un suflet mare si bun, mai mare si mai bun decat gandeam vreodata, care sper sa creasca odata cu ea. Este cel mai de pret bun pe care il are, trebuie sa aiba grija de el. Si mai are ceva, o sora mica-mica, pe care i-am dat-o noi si pe care ea si-a dorit-o foarte mult. Cu aceasta ocazie, eu am invatat de la Alexandra (un copil de zece ani la vremea cand s-a nascut sora ei), si nu invers, ce inseamna sa nu fii egoist, si sa iubesti cu adevarat pe cineva…
Si de atunci, continuu sa invat”.
Pentru Alexandra,
Cu drag,
Mama
S-ar putea sa-ti placa si: Scrisoare de la sora mai mare, pentru sora mai mica
