“Ajutor! Parintii mei divorteaza!”. Nu intotdeauna proiectul “familie” are un final fericit. Destul de des se intampla ca in relatia dintre soti sa apara diferite neintelegeri si probleme pe care nu reusesc sa le solutioneze si care, intr-un final, pot aduce schimbari majore in viata lor.
Divortul pare a fi solutia cea mai la indemana pentru tot mai multi dintre cei casatoriti. Lucrurile se complica si mai mult atunci cand au copii. Cum abordam cu intelepciune tema divortului si cum ajutam un copil sa depaseasca separarea dintre parinti, ne spune Aliona Dronic, psihoterapeut sistemic si narativ.
Multi oameni au convingerea ca un copil creste mai frumos si mai sanatos intr-o familie, alaturi de mama si tata, chiar daca intre cei doi nu mai exista o relatie functionala. Cum putem schimba acest mit?
De cele mai multe ori aceasta este o justificare care mascheaza indecizia si propriile frici legate de un eventual divort. Dezvoltarea si cresterea armonioasa a unui copil depinde de o atmosfera familiala pozitiva si stimulatoare. Un parinte prins in propria nefericire, frustrat, nemultumit sau epuizat emotional are putine capacitati si resurse pentru a-i asigura unui copil o dezvoltare optima, dar si pentru a fi atent la nevoile acestuia. Familia este un microcosmos social in care copilul invata ce inseamna familia, dragostea, relatia de cuplu, distribuirea rolurilor etc. Relatia disfunctionala a parintilor poate avea un impact negativ pe termen lung asupra deciziei de a intemeia o familie, asupra alegerii viitorului partener, asupra imaginii de sine, asupra fericirii maritale etc. Copiii simt si vad ca parintii se cearta sau sunt distanti emotional, nu isi vorbesc, nu mai dorm impreuna etc. Apare intrebarea ce valori legate de cuplu, casatorie, dragoste, copii, vrea sa transmita parintele copilului sau? Oare cum se simte copilul in aceasta atmosfera de familie? Daca eu as fi copil, as vrea sa traiesc intr-o asemenea familie? Oare ce mesaj percepe copilul meu legat de viata de familie?
Citeste si: Cum trec copiii peste divortul parintilor?
Cum abordam tema divortului in functie de varsta copilului?
Fiecare etapa de varsta are particularitatile sale, nevoile sale emotionale si o anumita capacitate de intelegere a faptul ca unul dintre parinti va pleca. Este foarte importanta crearea unui spatiu in care copiii sa isi poata exprima liber furia, frustrarea, tristetea si ingrijorarile, dar si sa primeasca raspunsuri oneste si realiste la intrebarile lor. Accentul este pus pe faptul ca divortul se produce din perspectiva rolurilor de soti si nu a celor de parinti. Copiii nu au nicio vina si nicio responsabilitate in luarea acestei decizii. Parintii raman parinti si continua sa ii iubeasca neconditionat. Ar fi utila creionarea unui scenariu post-divort legat de co-parentalitate, deoarece predictibilitatea viitorului poate contribui la diminuarea anxietatii si a tristetii.
Ce raspundem la intrebarea “Este vina mea?”
Copiii isi pun aceasta intrebare intr-un mod mai putin constient. Uneori se simt vinovati pentru divortul parintilor si incearca sa mentina stabilitatea relatiei parentale dezvoltand o serie de comportamente dezirabile, cum ar fi succesul la scoala si dorinta de a-si multumi parintele, sau o serie de comportamente negative, cum ar fi problemele scolare si comportament irascibil, sau tulburari psihosomatice, cum ar fi problemele digestive. Acestea sunt strategii care au scopul de a le distrage atentia parintilor de la problemele maritale cu care se confrunta.
In ceea ce ii priveste pe parintii, in majoritatea cazurilor au tendinta de a se acuza reciproc si de a plasa vinovatia sau responsabilitatea separarii pe umerii celuilalt. Doar ca miza nu este identificarea unei persoane vinovate, ci reflectarea asupra modului in care au contribuit ambii la faptul ca relatia a devenit disfunctionala si s-a ajuns la divort. Concluziile la care ajung ii vor ajuta sa depaseasca mai usor aceasta perioada dificila si sa evite asemenea greseli in relatiile urmatoare.
Citeste si: 1500 de persoane au spus care este cheia unei casnicii reusite
Care sunt pasii sau tehnicile care i-ar ajuta pe copii sa depaseasca mai usor divortul parintilor?
Din momentul divortului situatia copiilor se schimba radical. Din acel moment vor avea doua case cu doua seturi separate de reguli, practic doua familii. Astfel, colaborarea si comunicarea dintre parinti este cruciala, doar ca acesta nu este un lucru usor. Parintii au propriul travaliu emotional si de re-creere a unor noi vieti. Un ajutor de specialitate este binevenit: consilierul scolar, psihologul de la gradinita, psihoterapeutii din cadrul ONG-urilor sau psihoterapeutii care lucreaza in domeniul privat.
Copiii si adolescentii pot incepe un demers terapeutic pentru a exprima ceea ce simt si pentru a invata noi metode de coping emotional. De asemenea, parintii pot apela la diverse materiale cu recomandari si sfaturi pentru a ajut copiii sa supravietuiasca divortului. Un exemplu ar fi impartirea lucrurilor copiilor astfel incat ei sa se simta confortabil in ambele case. In acest sens, recomand cartea “Divortul sanatos” de Craig Everett si Sandra Volgy Everett.
Care sunt cele mai frecvente greseli pe care le fac parintii atunci cand vorbesc cu copiii despre divort?
Deseori copii sunt anuntati de divort in momentul in care situatia conflictuala a escaladat si parintii sunt in criza. Desi copiii au fost martorii instabilitatii relatiei maritale de mult timp, informarea cu privire la divort intr-un context emotional negativ poate fi socanta si poate provoca un dezechilibru. E posibil ca unul dintre parinti sa aiba tendinta de a-i atrage in coalitie impotriva celuilalt parinte, criticandu-l, judecandu-l si denigrandu-l. Copiii pot simti furie, ei nu constientizeaza faptul ca mama este suparata pe sotul ei, nu pe tatal lor. Ea vorbeste din perspectiva unui alt rol. Este posibil ca discutia despre divort sa fie realizata atunci cand tatal deja paraseste caminul conjugal, lucru care poate provoca reactii emotionale intense, inclusiv senzatia de a nu fi iubit. Uneori, copiii sunt folositi ca metode de pedeapsa, mama incercand izolarea copiilor de tata.
Cand si cum sa decurga “Marea discutie” dintre parinte si copil?
Nu exista recomandari generale, momentul optim depinde de fiecare familie. Bineinteles, cand a fost luata decizia de separare, copiii ar trebui anuntati intr-un context securizant. In prezenta psihologului, de exemplu, care ar putea facilita discutiile si gestiona momentele intense emotional.
Autor: Inga Stoian
Citeste si: Zece greşeli frecvente pe care le fac parintii și efectele lor asupra dezvoltării emoţionale a copiilor