Alergiile – cauze psiho-emotionale? “Totul se petrece doar in mintea ta” spunea Osho. Probabil nu mai este nicio noutate atunci cand afirmam ca exista o legatura stransa intre corp si minte. Ca aproape toate bolile fizice au factori mentali/emotionali care pot determina debutul bolii, felul cum se manifesta, susceptibilitatea si certitudinea unui tratament. Cu alte cuvinte, mintea si emotiile exercita un control asupra “sinelui” nostru fizic. Atunci care ar fi explicatia in cazul alergiilor?

Nu pot suporta…gandul”

Probabil reactiile de genul “Nu mai suport acest lucru…” sau “Nu pot suporta…gandul” iti sunt cunoscute. Practic, e vorba de respingerea unor lucruri cu care nu ne mai simtim confortabil, pe care nu le mai dorim in preajma noastra, in viata noastra. Fie ca este vorba de oameni, locuri, obiecte, animale, evenimente etc.

“Gandurile genereaza emotii, iar emotiile se simt ca si reactii in corp. Asta nu este ceva ce a inventat cineva, este natura umana. (…) Ce redescoperim acum este ca, daca schimbam ceva in minte, se schimba ceva la nivel emotional si asta se reflecta si in corp. (…) Orice reactie anormala a corpului indica un conflict la nivel de ganduri si convingeri”, spune Ramona Andrei, psihoterapeut adlerian, specialist in parenting.

Citeste si: De ce creste numarul copiilor cu alergii?

Alergiile, cauze psihice?

“Alergia este o reactie exagerata a sistemului imunitar la unul sau mai multi factori exteriori, numiti alergeni, si face parte din categoria bolilor psihosomatice. Jacques Martel afirma ca alergiile pot exprima prezenta unei stari de agresivitate si ostilitate fata de o persoana sau fata de o situatie, unor frici inconstiente, unor probleme de auto-acceptare, unor conflicte inconstiente puternice, unui doliu netrait, unor frustrari si iritari, unui refuz de auto-valorizare. De asemenea, alergiile pot fi considerate o modalitate  de a spune „nu” la ceva sau o reamintire a unui eveniment neplacut pe care mintea incearca sa il uite. Din aceasta perspectiva, s-ar parea ca negam si ignoram puterea de a deveni stapanii vietilor noastre, de a ne accepta neconditionat, de a ne auto-valoriza, de a gestiona emotiile, de a comunica asertiv cu ceilalti, de a invata abilitatea de a spune „nu”, de a ne auto-cunoaste si auto-descoperi. Din alta perspectiva refuzam puterea de a ne crea o viata in concordanta cu preferintele, dorintele, valorile, scopurile, principiile noastre. Ignoram constant mesajele transmise de catre corpul nostru si preferam sa il „tratam” cu diverse medicamente care sa determine disparitia simptomelor. Ceea ce nu este un lucru rau, doar ca efectele sunt reduse, daca nu luam in considerare faptul ca,” organismul functioneaza in tandem cu mentalul si se influenteaza reciproc”, explica Aliona Dronic, psihoterapeut sistemic si narativ.

Citeste si: Oana Stoianovici, coach transformational: “Este firesc ca o femeie sa fie mai mult decat doar mama!”

Interpretari eronate ale “pericolelor” vietii

Aproape toate alergiile isi au radacina in stres, anxietate si frica – acestea, la randul lor, compromit sistemul imunitar din cauza duratei prea mari a secretiei de cortisol (raspunsul “lupta sau fugi”). Potrivit allergylink.co.uk: “Alergiile sunt adesea legate de blocajele emotionale din subconstient, aparute de pe urma unor experiente negative avute cu oameni, alimente, substante, locuri, situatii etc”.

Reactiile alergice apar, adesea, atunci cand este vorba despre “ceva suparator”, atunci cand „ne simtim neputinciosi”, „nu putem controla” si aparent, nu suntem capabili sa ne ocupam de acea “problema agasanta”. Sau cum afirma psihoterapeutul Ramona Andrei, “alergiile sunt interpretari eronate ale “pericolelor” vietii. Este ca si cum ma tem de ceva inofensiv, dar pe care eu il vad ca avand un potential foarte mare de pericol. Orice anxietate are la baza aceasta teama de diversi factori de mediu, in esenta, de schimbare. Si daca imi este teama de schimbare, inseamna ca nu-mi folosesc puterea personala ca sa fac fata vietii. Or viata presupune schimbare la fiecare pas”.

Alergii versus Emotii

 “Jacques Martel in cartea „Marele dictionar al bolilor si afectiunilor” vorbeste despre faptul ca anumite reactii emotionale la situatii se asociaza cu anumite alergii. De exemplu, alergia la arahide este asociata cu o furie interioara legata de senzatia de exploatare; alergia la capsuni cu frustrare, ura, culpabilitate si evidentiaza neimplinirea unei nevoi fundamentale;  alergia la intepaturi de albina cu senzatia de hartuire si criticism; alergia la praf cu senzatia de inutilitate, devalorizare, lipsa respectului de sine si frica de moarte; alergia la pisici cu sentimente confuze si ambivalente fata latura feminina a propriei persoane; alergia la soare cu un conflict interior legat de tata si alte persoane masculine semnificative. In acelasi timp, nu exista dovezi stiintifice riguroase care sa ateste ca anumite emotii declanseaza anumite alergii.

Cert este ca un eveniment deosebit de traumatizant, o pierdere importanta, tensiuni psihice cronice legate de probleme personale sau profesionale care determina  anxietate cronica, nefericire, nemultumire cronica, reprimarea de durata a emotiilor si sentimentelor, depresia cronica, tulburarea de panica pot facilita si media dezvoltarea atat a alergiilor, cat si a altor afectiuni psihosomatice. Impactul emotional al alergiei rezida in anxietate, distres, ingrijorare, frica de a consuma anumite alimente, incapacitatea de a gestiona alergia, atacuri de panica, fobii sociale”, explica psihoterapeutul Aliona Dronic.

Ajutorul psihoterapeutului

“Cred ca psihoterapia poate ajuta in tratamentul alergiilor doar in cazul unei abordari holistice a persoanei, in care atat terapeutul, cat si clientul accepta sa se uite la ansamblul simptomelor si sa lucreze cu anxietatea, astfel incat sa creasca adaptabilitatea la schimbari si responsivitatea constienta la viata. In cazul copiilor, am observat ca nivelul crescut de nesiguranta al copiilor se reflecta si in frecventa reactiilor alergice, dar ca in foarte multe cazuri, exista si o anxietate crescuta a mamei. De ce a mamei si nu a tatalui? Pentru ca prin acele celule stem schimbate la nastere, comunicarea biologica intre mama si copil este mult mai intensa si mai activa. Si asta face ca starea de anxietate a mamei sa fie resimtita imediat in corpul copilului. Si daca mama, care este perceputa psihologic ca un garant al sigurantei, nu se simte in siguranta in viata, cum as putea eu, copilul, sa ma incred?

Eu as sugera lucrul cu copiii, in astfel de cazuri, doar daca parintii nu sunt receptivi. Se poate lucra foarte bine cu copiii pana in 8 ani prin mijloace expresive si creative (povesti, joc in nisip, art-terapie, etc.)”, spune Ramona Andrei, psihoterapeut adlerian, specialist in parenting.

Recomandarea specialistului:

“Uneori, avem nevoie de curaj si onestitate pentru a auzi cu adevarat mesajul pe care vrea corpul nostru sa il transmita. Poate fi un mesaj dureros si neplacut. Insa energia pe care o irosim pentru a continua sa ne prefacem ca nu il auzim, poate fi investita in construirea unei vieti care merita sa fie traita”, ne indeamna Aliona Dronic, psihoterapeut sistemic si narativ.

Autor: Inga Stoian

Specialisti: Ramona Andrei, psihoterapeut adlerian, specialist in parenting, formator si supervizor, facilitator de dezvoltare personala si organizationala.

Aliona Dronic, psiholog clinician, psihoterapeut sistemic de cuplu si de familie  

Citeste si: Probleme cuplu. Manipularea prin emotii sau santajul emotional