Exista o lunga istorie a cercetarilor care postuleaza faptul ca primele experiente ale copiilor cu parintii lor determina ceea ce sunt ei mai tarziu. Multe dintre primele studii asupra dezvoltarii copilului, in particular cele de traditie psihanalitica, au implicat, de asemenea, ca o data ce s-au stabilit originile dezvoltarii din primul an de viata, schimbarea era dificila sau imposibil de facut mai tarziu.
Vezi si Atasamentul sigur mama-copil reprezinta baza dezvoltarii armonioase a copilului
Acum stim ca acest lucru este incorect, sau cel putin stim ca legatura dintre experienta timpurie si efectele ulterioare sunt mult mai complexe decat se credea initial. Cercetarile psihologului Michael Rutter, precum si cele intreprinse de ceilalti cercetatori, au evidentiat o serie de probleme metodologice si conceptuale.
Probabil ca cel mai important aspect este acela ca efectul de lunga durata atribuit unei experiente timpurii nu se datoreaza direct experientei in sine. Poate fi rezultatul efectelor continue ale consecintelor sale de scurta durata sau poate fi rezultatul unei probleme grave care a dus atat la aparitia unui efect lezant in perioada timpurie, cat si la aparitia efectelor pe termen mai lung.
Iata un exemplu concludent:
Copiii proveniti din familii distruse sunt mult mai expusi, mai tarziu, la probleme cum ar fi relatii sociale nesatisfacatoare, delincventa si rezultate slabe la scoala. Numeroase explicatii au evidentiat efectul dureros al separarii copilului de parinte. O explicatie mai plauzibila ar fi atribuirea problemelor de comportament ale copilului dezacordului din familie, atat inainte, cat si dupa divort, singuratatii si schimbarilor disciplinare. De asemenea, schimbarea situatiei materiale a singurului parinte responsabil de cresterea copilului – de exemplu scaderea venitului sau necesitatea parasirii locului de munca – este un aspect care are impact asupra comportamentului copilului.
Diferentierea diverselor cauze ale problemelor copilariei este foarte importanta, intrucat la fel de importante sunt si masurile preventive si diversele tratamente.
Citeste si Cum sunt copiii afectati de divortul parintilor: care este cel mai traumatizant factor al rupturii
SURSA: Birch, Ann (2000). Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti
