Studiile care vizeaza atasamentul au in centrul lor dinamica relatiilor interpersonale, incepand cu prima conexiune umana stabilita – cea dintre bebelus si ingrijitor. Atasamentul sta, inca din primele luni de viata, la baza dezvoltarii cognitive, avand o foarte mare influenta asupra dezvoltarii emotionale si sociale.

Potrivit lui Karlen Lyons-Ruth, psiholog specializat in dezvoltare si profesor de psihologie la Universitatea Harvard, „sistemul de atasament este versiunea psihologica a sistemului imunitar” – asa cum sistemul imunitar lupta impotriva bolilor fizice, sistemul de atasament lupta impotriva stresului. Lyons-Ruth si colegii sai au analizat interactiunile intre parinte si nou-nascut in primele zile de viata si au descoperit un tip de emotie, numita „atasament dezorganizat”, in comunicarea dintre cei doi.

Ce este atasamentul dezorganizat?

In cazuri ideale, parintele sau ingrijitorul principal ii ofera copilului un spatiu sigur, la care micutul se poate intoarce intotdeuna dupa ce exploreaza si se aventureaza de unul singur. Pe de alta parte, cand parintele sau ingrijitorul este abuziv, copilul poate interpreta experienta abuziva, fizica sau emotionala, drept un comportament care ii ameninta viata. In aceasta situatie, copilul se loveste de o dilema: instinctul ii spune sa caute un mediu sigur, o persoana care sa-i ofere protectie, insa aceasta persoana este tocmai cea de care se teme. Figura atasamentului este, deci, motivul de teama al copilului, lucru care il determina pe cel mic sa se detaseze de sine si de ceea ce i se intampla. Copiii aflati in astfel de ipostaze conflictuale dezvolta un atasament dezorganizat fata de parinte sau ingrijitor.

Cum se manifesta atasamentul dezorganizat la copii?

Inca de la nastere, instinctul le spune copiilor ca supravietuirea lor depinde de ingrijirea adultilor. Sunt, asadar, motivati sa stabileasca o relatie cu o persoana care le va satisface nevoile, chiar si atunci cand acea persoana nu ii face sa se simta in siguranta. Atasamentul dezorganizat apare atunci cand copilul nu poate stabili o relatie din cauza comportamentului imprevizibil al ingrijitorului – micutul nu stie cand va fi intampinat cu blandete si cand este cazul sa fie infricosat.

Doctorul Mary Ainsworth, psiholog expert in probleme de atasament si cercetator, a condus un studiu numit „O situatie ciudata”, in cadrul caruia a analizat reactiile pe care le-au avut copiii implicati atunci cand parintii lor au iesit din incaperea in care se aflau impreuna, dar si cand acestia s-au intors. Ainsworth a descoperit ca un copil cu un sistem de atasament securizat se supara atunci cand parintele dispare din peisaj, insa il intampina bucuros atunci cand revine, cautand alinare, ca mai apoi sa se intoarca linistit la joaca. Pe de alta parte, un copil cu un sistem de atasament dezorganizat are un comportament ciudat, ambivalent, vizavi de parinte – mai intai ii intimpina apropiindu-se, apoi se retrage imediat, fugind de parinte ori devenind nervos si agresiv. Primul impuls al copilului cu atasament dezorganizat este, deci, sa caute alinare in bratele parintelui, insa de indata ce se apropie de acesta prezinta se instaleaza teama.

Dezvoltarea unui copil cu atasament dezorganizat

Cercetarea lui Ainsworth a dezvaluit ca traumele nerezolvate si pierderile din viata parintelui este cel mai bun predictor al sistemului de atasament dezorganizat dintre parinte si copil. Parintii care au experimentat traume in primii ani de viata si nu au reusit sa depaseasca sentimentele negative cu care isi asociaza amintirile din copilarie au tendinta sa adopte un comportament dezorientant cu copilul lor. Studiul a mai aratat ca nu calitatea amintirilor neplacute ale parintelui are un impac negativ in relatia cu copilul, ci felul in care acesta reuseste sa inteleaga durerea din trecut. Cu cat parintele reuseste sa faca pace cu trecutul sau, sa depaseasca trauma din primii ani de viata, cu atat va reusi sa stabileasca o forma de atasament sanatoasa, securizata, cu copilul sau.

Atasamanetul dezorganizat poate fi transmis, deci, din generatie in generatie. Cu toate acestea, ranile pot fi vindecate, iar oamenii isi pot insusi asa numitul atasament securizat dobandit. Prin stabilirea unei relatii sanatoase cu un partener romantic, un prieten sau un terapeut, persoana ranita isi poate rezolva, prin stabilirea unei relatii de incredere, problemele de atasament, rupand astfel cercul perpetuarii atasamentului dezorganizat.