Cordonul ombilical reprezinta un element important în dezvoltarea fatului, caci, pe langa rolul de punte de legatura dintre placenta si fat, are rol atat în reglarea fluxului de sange care perfuzeaza fatul, cat si în resorbtia lichidului amniotic ce-l inconjoara.
Cordonul ombilical reprezinta singura legatura directa dintre mama si fat. Pe tot parcursul vietii intrauterine, acesta primeste hrana si oxigen prin placenta, care este lipita de peretele interior al uterului. Legatura dintre placenta si fat este facuta prin intermediul cordonului ombilical, care asigura un aport sanguin în permanenta crestere pe parcursul evolutiei sarcinii. Cordonul ombilical se dezvolta din a cincea saptamana de sarcina, înlocuind sacul vitelin ca sursa de nutrienti pentru fat.
Elementele de morfologie ale cordonului ombilical reprezinta mijloace de protectie ale vaselor continute, avand ca scop mentinerea constanta a fluxului sanguin în circulatia feto-placentara. Datorita progresului metodelor de explorare, cordonul ombilical poate fi studiat înca din viata intrauterina, date despre cordon si mai ales despre continutul acestuia putand fi obtinute atat prin metode neinvazive (Doppler), cat si prin metode invazive (cordonocenteza).
In functionarea cordonului ombilical pot aparea unele afectiuni ce trebuie atent monitorizate, pentru siguranta fatului si a mamei. Afectiunile cordonului ombilical pot fi grupate în doua categorii. Pe de o parte este vorba de afectiunile de dezvoltare (anomalii de lungime, anomalii de insertie, anomalii vasculare, tumori), iar pe de cealalta parte de probleme de patologie accidentala (circulare, noduri, tromboze, rupturi, torsiuni, edem).
Anomalii de dezvoltare
Vorbind despre anomaliile de dezvoltare, se poate descoperi o anomalie de lungime. Lungimea cordonului poate determina aparitia unor modificari patologice care sa influenteze negativ evolutia sarcinii si implicit a fatului. Cordonul ombilical are o lungime variabila, lungimea medie fiind de 50-55 cm, dar exista o mare varietate individuala. Lungimea cordonului este influentata de calitatea lichidului amniotic si de mobilitatea fetala. Cordonul scurt este acela a carui lungime este mai mica de 30 de centimetri (1% din numarul total de nasteri).
In aceasta situatie, exista riscul unor prezentatii anormale, dezinsertia sau ruptura cordonului, cu hemoragie grava pentru fat si anomalii ale mecanismului de nastere. Conduita vizeaza terminarea rapida a nsterii la aparitia semnelor de suferinta fetala, de obicei, prin aplicarea de forceps. Cordonul lung este cel cu o lungime mai mare de 70 de centimetri, pana la 300 de centimetri (aproximativ 8% din numarul total de nasteri).
In principiu, aceasta situatie nu pune probleme, cu exceptia situatiilor în care cordonul lung se complica cu noduri sau tromboze vasculare. Au existat cazuri, extrem de rare, cand cordonul ombilical lipsea, fatul fiind în contact direct cu placenta. Mai pot aparea anomalii de insertie a cordonului ombilical. Insertia cordonului se face în mod normal în centru sau în apropierea centrului placentei. Daca aceste conditii nu sunt îndeplinite, pot aparea probleme de dezvoltare a fatului sau nasteri premature. Nu în ultimul rand, pot fi semnalate anomalii vasculare. Exista situatii cand lipseste o artera ombilicala sau cordonul are patru vase.
Patologie accidentala
Patologia accidentala include eventualitatile care determina compresiunea vaselor ombilicate si consecutiv suferinta fetala. Cea mai frecventa este circulara de cordon ombilical. Circularele de cordon ombilical sunt înfasurari unice sau multiple ale cordonului în jurul unor segmente precum gat, trunchi, membre, cel mai frecvent în jurul gatului. Cand cordonul realizeaza o înfasurare a toracelui fetal, aceasta poarta denumirea de esarfa peritoracala. In situatia în care cordonul ombilical realizeaza o înfasurare a regiunii cervicale fetale (gatul fatului), aceasta poarta denumirea de circulara pericervicala de cordon ombilical. Circulara de cordon nu este o cauza obisnuita de deces fetal si nici nu reprezinta o indicatie absoluta de nastere prin operatie cezariana, dar pe masura ce nasterea progreseaza, ea se poate strange în timpul contractiilor (datorita coborarii fetale prin canalul de nastere), producandu-se astfel compresiunea vaselor cu decelerarea (scaderea) frecventei batailor cordului fetal, situatie care poate persista pe toata durata contractiei.
