Cervicitele sau colpitele (pe scurt, inflamatiile colului uterin) sunt motivul prezentarii la medic in circa o treime din cazuri. Practic, peste jumatate dintre femei au prezentat o colpita la un moment dat in viata. In functie de evolutie, cervicitele pot fi acute sau cronice.

Cervicita cronica este cunoscuta si sub denumirea improprie de „rana pe col”. Etiologia cervicitei este variabila, cel mai frecvent fiind determinata de: infectia cu Chlamydia trachomatis, Tricomonas vaginalis, asocierea Tricomonas cu Candida, Neisseria gonorrheae (gonococul) – Herpex simplex, virusul papilloma uman (HPV). Alte cauze mai rare sunt: micozele, sifilisul, tuberculoza, mycoplasma. Aparitia cervicitelor este favorizata de infectii cervico-vaginale, traumatisme obstetricale aparute in timpul nasterii, traumatisme locale secundare contactului sexual, utilizarea tampoanelor interne, utilizarea dispozitivelor intrauterine cum este steriletul, manevre locale (chiuretaj, histeroscopie).

Simptomul principal al cervicitei cronice este leucoreea, o secretie vaginala, constanta, filanta, nu foarte abundenta, care poate uneori contine striuri sanguine. Culoarea si aspectul acesteia variaza in functie de agentul etiologic implicat. De regula, prezenta unei cervicite nu determina durere, febra sau tulburari menstruale, ea putand evolua ani de zile

Investigatii si tratament

Metodele utilizate pentru investigarea afectiunilor colului uterin sunt: examenul clinic (tuseul vaginal si examenul cu valve), examenul citobacteriologic al secretiei din col si vagin, eventual si cultura cu antibiograma, frotiul Babes-Papanicolau ce releva modificarile celulare cervicale, colposcopia, examen anatomo-patologic (se recolteaza un fragment de mucoasa prin biopsie sau chiuretaj endocervical).

Suspiciunea de cervicita cronica apare in urma evidentierii la examenul clinic a unor modificari inflamatorii, leziuni ulcerative, deformari sau secretii la nivelul colului. Diagnosticul de certitudine de cervicita cronica se stabileste prin colposcopie si examenul citologic Papanicolau. Cervicita poate evolua ani de zile, doar cu o leucoree mai mult sau mai putin abundenta, cu care femeia se obisnuieste de obicei, fara dureri, febra sau tulburari menstruale sau afectarea vietii sexuale.

Cervicita cronica nu determina cancer, dar poate favoriza aparitia lui. Tratamentul cervicitei cronice se face in doua etape. Prima etapa consta intr-un tratament medical ce are scopul de a eradica infectia. In urmatoarea etapa se utilizeaza o procedura chirurgicala, intre care, cele mai cunoscute sunt electrocauterizarea, crioterapia, terapia cu laser, amputatia de col. Toate aceste metode realizeaza distructia sau indepartarea tesutului modificat.