Vreau sa fiu independent, sa nu-mi mai spuna nimeni cum sa procedez si sa am destui bani sa fac tot ce vreau! Cam asta ar spune adolescentul tau. Si nu ar fi asa rau sa i se si indeplineasca dorintele.
Adolescenta este inca vazuta ca o boala grea. Aproape orice parinte se teme de perioada cand copilul lui va atinge aceasta varsta.

Cei mai multi adulti cred ca, intre 16 si 18 ani, copiii o iau razna, sunt iresponsabili si au nevoie de mai mult control pentru a nu deveni delincventi. De fapt, adolescenta nu se termina la 18 ani, ci atunci cand tanarul ajunge sa lucreze, sa castige bani. Aceasta este dovada ca poate fi adult.

Fiecare dintre noi poate fi adolescent pana la 24-25 de ani si datorita cresterii varstei pana la care se extinde scolarizarea sau din cauza dependentei crescute de afectivitate.
Iar in privinta manifestarilor ciudate ale adolescentilor, explicatia este ca ei simt ca au fizicul unui adult, forta si abilitatile lui, insa nu inteleg de ce oamenii din jurul lor ii trateaza tot ca pe niste copii.

Asa incep sa faca diverse lucruri care sa le dovedeasca tuturor ca merita apelativul de adult. Si cum adultii din jur nu li se par prea priceputi, ei vor sa dovedeasca ca sunt mai buni. Asa incep sa gandeasca in extreme. La ei totul este ori grozav, ori groaznic. Adultii gandesc in triade: asa ceva poate fi bun, mediu sau prost.
Pana cand adolescentii vor putea face asta, e bine sa ne concentram pe intrebari pozitive de genul Cum ai putea mentine asta?, Cum ai putea imbunatati?.

De asemenea, trebuie sa-i tratam cu respect, ca pe niste egali. Ca terapeut, atunci cand termin o sedinta cu un adolescent, ii arat notitele. E un gest facut pentru a le spori increderea. Le comunic, de asemenea, ca nu voi spune nimanui ca ei au venit la mine si ca voi discuta anumite lucruri cu parintii, dar numai cu permisiunea lor, a declarat, in exclusivitate pentru Psihologia Azi, Wes Wingett, consilier adlerian in Norfolk, Nebraska.

Perioada de maxima efervescenta a creierului
Dincolo de toate dificultatile pe care adultii le au in intelegerea gandurilor si a comportamentelor adolescentilor, un lucru este cert: adolescenta este perioada cea mai activa a vietii. In acesti ani, tinerii au o energie imensa si chiar se ghideaza dupa ideea de a schimba lumea. Veti vedea si in discursurile lor: cea mai mare frica este cea declansata de normalitate, firesc, banalitate, mediocritate. Adolescentii au un potential imens care trebuie doar canalizat de adulti spre directii cu utilitate sociala. Atunci cand energia si creativitatea lor nu sunt stimulate, iar adultii nu le ofera confirmari privind valoarea lor, adolescentii le folosesc in scopuri negative: consuma droguri, alcool, au comportamente antisociale.

Ei stiu foarte bine ca nu procedeaza corect, dar toate aceste comportamente exista doar pentru a le atrage atentia parintilor. Si daca nici asa nu reusesc, atunci refuza sa mai faca eforturi, refuza sa mai actioneze in vreun fel. Este, de fapt, cel mai inalt nivel de descurajare. Daca sunt motivati insa, atunci se remarca prin talente deosebite si realizari inedite. Aceasta idee a maximei efervescente a creierului in perioada adolescentei este sustinuta si de date stiintifice. Institutul National de Sanatate Mintala din SUA a publicat un studiu intitulat Creierul adolescentului o activitate in progres.

Conform acestui studiu, s-a dovedit pentru prima data ca la adolescenta creierul dezvolta o serie de noi modele. Este un proces similar cu cel din primele luni de viata, principiul fiind foloseste sau pierde. Conexiunile neuronale, sinapsele care sunt exersate se mentin, restul se pierde. La rezultate similare s-a ajuns si cu studiul Dezvoltarea creierului la copii si adolescenti, realizat de americanii dr. Giedd JN, dr. Blumenthal si dr. Jeffris O., prin analiza MRI (rezonanta magnetica). S-a constatat, prin aceste analize, ca mai exista practic un val de dezvoltare a materiei cenusii in perioada adolescentei, dupa care aceasta incepe sa se subtieze. Astfel, trebuie profitat la maxim de aceasta perioada!

Laura Mihai, eleva la Colegiul National Sfantul Sava, Bucuresti
Cateodata e mai greu. Dezordinea e mare in ganduri. E greu sa iei decizii, sa fugi de repercursiunile hotararilor tampite pe care le iei. Cateodata se manifesta frica foarte mare sa nu ajungi un ratat in viata, e o teama implacabila de a nu ajunge un om matur si mediocru. Cand esti tanar, de asta fugi cel mai mult, de mediocritate; si de-aia te mai imbeti, te mai dai in stamba, ca sa nu fii ca toti ceilalti. Mi-e si mie frica, uneori, sa nu ajung la 27 de ani si sa nu-mi pot gasi un loc de munca. si atunci pun mana pe carte, mai cu chiu, mai cu vai, printre indragosteli si muzica, pregatindu-ma sa iau viata-n piept. si asa cred ca imbatranesc adolescentii, o majoritate izbitoare devenind, desigur, o sleahta de adulti mediocri. Ma pregatesc si eu, in mediocritatea mea, pentru acelasi lucru.

Flavius Paul Nechita, elev la Liceul de Arta Victor Brauner, Piatra Neamt
Cea mai mare problema a mea a fost schimbarea personala, trecerea de la copilul mic cu parul cret care avea bleaba, adica treaba, spre un adolescent. Toate lucrurile pareau atunci frumoase, bune si poate ca asa sunt si acum, doar ca nu la acelasi nivel pe care mi l-am dorit. A fost greu sa ma multumesc cu 50% din atentia celui mai bun prieten, pentru ca mi-am dorit sa am incredere deplina in cineva, iar el nu mai putea sa-mi ofere o prietenie garantata 100 %, ca in copilarie. Este dureros sa vezi ca oamenii nu sunt asa cum par, ca lumea este rea sau parerea si singurii care te sprijina, desi adolescentii nu recunosc, sunt parintii si familia. Cand am nevoie de ei, stiu ca sunt acolo si, chiar daca uneori ridicam glasul unii la altii, suntem constienti ca in adancul sufletului ne iubim mai presus de orice.

Noemy Corbu, studenta la Universitatea de Medicina si Farmacie Gr.T. Popa, Iasi
Am avut sustinere din partea parintilor, dar libertatea mi-a fost controlata, asta facandu-ma cateodata sa nu mai am incredere in mine. In schimbul ajutorului lor, trebuia sa aduc note bune. Nu mai contau lucrurile normale care se intampla in adolescenta: euforia, depresia, indragostitul sau suferinta, petrecerile, iesitul in oras.
Beverly Hills a fost un serial dragut, dar simt ca nu apartin acelei generatii, ci mai degraba celei din Rebel in California, unde mai ai voie si sa gresesti. Desi comunicam suficient de mult, nu am reusit sa daramam zidul lui nu ferm, fara explicatie. Sunt convinsa ca mi-au vrut binele si si-au dorit sa nu trec prin situatii dificile, ca ei, dar mi-au furat prin asta o gramada de experiente pe care nu cred ca o sa le mai pot trai vreodata. Voi pleca in curand la facultate si sper sa traiesc din plin, asa cum vreau