Ce este asta? De ce umbra fuge odata cu mine? Cum fac norii ca sa ploua? De unde vin copiii? De ce? De ce? Si iarasi de ce? Ai un „decelus” in casa? Atunci iata ce trebuie sa stii despre varsta intrebarilor.
Intrebari si iar intrebari. Curiozitatea celui mic se revarsa asupra ta si chiar ai impresia ca insasi relatia dintre voi se transforma intr-un semn de intrebare. Sfatul nostru? Rabdare si umor, drag parinte, este o perioada foarte frumoasa din care ai multe de invatat. Da, si tu, alaturi de copil.
Citeste si: Dezvoltarea emotionala a copilului de doi ani
Curiozitate tradusa in cuvinte
Dezvoltarea motorie si psihica a copilului largesc universul de cunoastere al acestuia. In jurul varstei de 2 ani, copilul deja poate explora o arie mai larga a mediului in care creste, descopera multe lucruri noi, le poate atinge, manipula, gusta, privi si asculta.
In setea lui de a identifica tot ce vede in jur, copilul te va asalta cu intrebari de genul „ce este asta?“, „da’ de ce?”, „de unde”, „pentru ce?” si tot asa.
Universul lui micut se umple de stimuli noi: brusc, lumea i se arata atat de captivanta in fata lui si are atat de multe lucruri de descoperit. Sa nu te mai mire, ca in 5 secunde dupa ce copilul tau a fost fascinat de un sunet nou, va fi atras de un o imagine frumos colorata sau un obiect care are atatea butoane interesante de apasat!
Da, este o perioada solicitanta pentru voi, parintii, pentru ca trebuie sa fiti mereu cu ochii pe cel mic, insa este o perioada care va ofera satisfactia si placerea cunoasterii propriului copil. In fiecare moment veti fi uimiti de o idee noua, de o interpretare inedita a unei intamplari banale, de o replica strengareasca si de o privire fermecatoare. In fiecare moment, o intrebare noua va va pune probleme si va va stimula imaginatia. Si toate acestea vor veni de la puiul vostru!
„Bombardament” de curiozitate
Varsta de 3 ani este aceea la care curiozitatea copilului explodeaza prin limbaj. Abilitatile verbale ale micutului au crescut si, acum, cand stapaneste tot mai bine cuvintele, descopera ca parintii si adultii, in general, sunt surse de informare usor de convins cu un zambet.
„De ce?”, „Cum?”, „Ce este asta?” si tot asa. Tot ce se intampla pentru copil are o cauza sau o consecinta si acest lucru este sesizat si de „decelusul” tau. El invata sa dea sens lucrurilor, sa construiasca si sa creeze.
Citeste si: Mami, am 3 ani! Hai sa-ti arat ce pot face!
Solutii si strategii
Curiozitatea este absolut normala si este un motiv de bucurie, faptul ca, bebelusul de ieri pune acum intrebari si asculta cu atentie si interes o explicatie.
Cel mai bine este sa incerci sa dai un raspuns cat mai exact intrebarii, sa nu il ironizezi si sa ii prezinti lucrurile cat mai simplu cu putinta, pentru a te apropia de capacitatea lui de intelegere. Raspunsul trebuie sa fie simplu si clar, nu incarcat de detalii. Un copil de cativa anisori nu va reusi sa te urmareasca pana la capat. Cu ajutorul explicatiilor reale si accesibile, oferite „pe limba lui”, el descopera si totodata isi dezvolta limbajul si capacitatile de explorator.
Vei invata si tu, alaturi de copil
Copilul, prin intrebarile si inventivitatea lui, te va face sa te gandesti la lucruri la care, din comoditate, ai gasit in trecut explicatii formale, iar acum, te va face sa iti reconsideri conceptiile si adevarurile.
Raspunsurile evazive sau refuzul permanent de a raspunde, pe motiv ca „ai ceva mai bun de facut“, vor crea o prapastie intre tine si cel mic si il vor face sa se inchida in el, considerandu-se o persoana lipsita de importanta.
Faptul ca nu stii raspunsul la o intrebare, nu trebuie nici sa te supere si nici sa te frustreze (Nu o sa-ti scada credibilitatea in ochii lui), ci mai degraba sa te motiveze! Pur si simplu, cautati impreuna un raspuns dintr-o alta sursa. Ii vei arata ca acorzi atentie intrebarilor lui si ca aceasta curiozitate a lui nu este nicidecum un defect, ci o calitate pe care o apreciezi.
Citeste si: Zece greşeli frecvente pe care le fac parintii și efectele lor asupra dezvoltării emoţionale a copiilor
