Prof. dr. Jan Lilja, specialist in malformatii congenitale cranio-faciale la Spitalul Universitar Sahlgrenska, Goteborg, Suedia, se afla in aceste zile in Romania. Profesorul Lilja a acordat un scurt interviu pentru cotidianul.ro
La Spitalul Clinic “Sf. Maria”, medicul suedez a participat impreuna cu mai multi medici din spitale bucurestene la operarea unor pacienti cu varste cuprinse intre 3 si 35 de ani care au malformatii cranio-faciale, cum ar fi buza de iepure sau gura de lup. Departamentul de chirugie buco-maxilo-faciala din Spitalul “Sf. Maria” doreste formarea unei echipe multidisciplinare cu medici din mai multe unitati care sa se ocupe de aceste cazuri. Intr-o astfel de echipa este nevoie de un chirurg pediatru, chirurg plastician, ortodont, logoped, psiholog.
Pacientii cu aceste malformatii sunt izolati social, au probleme de vorbire si de masticatie. Vorbind despre frecventa, cauzele, implicatiile si sansele de vindecare in cazul malformatiilor cranio-faciale, specialistul a punctat faptul ca astfel de afectiuni pot fi ereditare dar chiar si o raceala in cazul gravidei poate creste riscul de a da nastere unui copil cu o astfel de problema.
“Cauzele exacte nu se cunosc. De exemplu, daca mama a avut malformatia, riscul la nou-nascut creste cu 4%. Iar daca nici mama, nici tatal nu au avut-o, dar ea apare la copil, fratele si sora acestuia au un risc mai mare cu 4%”, a explicat dr. Jan Lilja pentru Cotidianul.ro.
In privinta modalitatilor de interventie asupra unei malformatii de acest gen, specialistul a precizat ca exista un protocol ce presupune intr-o prima faza reconstructia buzei si a valului palatin, apoi cerul gurii, apoi grefa de os, pe la varsta de 8-9 ani pentru ca dintii sa creasca normal. Minimal se impun patru operatii.
“In cele mai multe cazuri mai este necesara inca una sau doua interventii. Uneori se ajunge pentru unii pacienti si la 8 operatii. Trebuie sa stabilesti varsta cand e mai bine sa faci aceste operatii, sa existe anumite etape. Noi am descoperit acest lucru in ultimii zece ani. Daca operezi un pacient cand are 1 an, va continua sa se dezvolte si sa creasca, nu vei sti rezultatul pana la varsta de 20 de ani a acestuia. Este foarte greu sa prevezi cum va evolua. De aceea e dificil cand nu ai o echipa. Noi avem o echipa si urmarim pacientul si stim mai multe despre evolutia sa. Daca nu ai o echipa, “pierzi” pacientul, nu-l mai tii sub observatie. Daca am putea face si aici o echipa (in Romania-n.r.), de la chirug pediatric si apoi ortodontist, logoped, ar fi foarte bine. Astfel, daca e o problema cu unul dintre pacienti, se poate colabora intre membrii echipei multidisciplinare”, a conchis dr. Jan Lilja.
