Copilul descopera treptat realitatea pe masura ce creste si capata autonomie in miscare. Posibilul si imposibilul capata noi valente si o consistenta noua. In mintea copilului mic de 2-3 ani posibilul si imposibilul se suprapun, orice functie putand fi atribuita oricarui lucru.

Toti suntem „dotati“ cu imaginatie. Ba chiar se poate spune ca aceasta este o caracteristica fundamentala a psihicului uman pe care o folosim, chiar si inconstient, in aproape toate situatiile cotidiene. Mai presus de toate, imaginatia este una dintre acele caracteristici care se dezvolta cel mai devreme. Este normal sa vedem copiii cu capul in nori sau folosind in timpul jocului obiecte care nu au nicio legatura, dar carora le dau ei anumite semnificatii. Copiii reusesc cel mai bine sa dea obiectelor valente pe care de fapt nu le au. Si asta datorita fanteziei bogate. Capacitatea de a-si imagina, chiar daca nu la un nivel atat de complex, incepe sa se formeze si sa se manifeste spre sfarsitul primului an de viata, atunci cand bebelusul incepe sa isi dea seama ca obiectele sau persoanele pot exista in mintea lui chiar daca nu le vede. Apoi, incepand cu al doilea an de viata, reuseste sa inventeze situatii noi cu ajutorul imaginatiei. Un pantof poate fi avion, o cutie de carton poate fi locomotiva. Cand mai creste, poate spune si ca omul de zapada din curte vine dimineata la fereasta sa se uite in camera lui si sa il trezeasca. Este bine ca micutul sa fie incurajat si stimulat sa isi foloseasca imaginatia. Aceasta va fi un instrument indispensabil pentru cresterea sa si pentru viata sa sociala, pentru ca il va face capabil sa inteleaga situatii in care se afla alte persoane si comportamentele altor oameni. El va gasi mai usor solutii pentru problemele care vor aparea.