Sarcina reprezinta o confirmare a propriei identitati si presupune identificarea cu un rol nou, care permite femeii descoperirea unor capacitati individuale si a unor noi relatii afective. In timpul sarcinii, femeia trece printr-un proces de „reorganizare psihica“, proces care ii permite sa isi creeze o imagine mentala a propriului copil si a ei, ca parinte capabil sa aiba grija de el in momentul in care isi va face intrarea in lume.

Prioritatile se schimba, nevoile si dorintele se schimba si toata atentia si grija se indreapta catre viata care incepe in pantecul ei. Un soi de ingrijorare pune stapanire pe viitoarea mamica si uneori ii trec prin minte ganduri care o sperie. Dar totul dispare si magia se instaleaza atunci cand simte prima miscare a lui bebe in burtica. Momentul in care viitoarea mama isi mangaie burta ca si cum ar mangaia copilasul inca nenascut reprezinta un mod deosebit de a interactiona cu el.

Si viitorul tata, emotionat si poate inca nedumerit de ceea ce se petrece, se apleaca si vorbeste cu burtica sau se apropie pentru a auzi sau simti bebelusul. Copilul aude inca din uter sunetele din mediul inconjurator care se propaga prin placenta. El se va familiariza astfel cu vocea membrilor familiei, dar mai ales cu vocea mamei si a tatalui inca dinainte de a se naste.

Se poate spune ca relatia cu copilul incepe din momentul in care partenerii se gandesc sa aiba un copil si devine certa atunci cand cei doi privesc uimiti pe ecranul ecografului o fiinta micuta creata de ei doi.