Pentru o pregatire cat mai buna a copilului pentru scoala si pentru viata, in perioada copilariei timpurii este deosebit de importanta atentia acordata dezvoltarii sale din toate punctele de vedere. Asa suna una dintre motivatiile specialistilor Ministerului Educatiei referitoare la documentul numit „Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor cu varsta cuprinsa intre nastere si 6/7 ani“ la momentul supunerii acestui document spre dezbatere publica.

Se pare ca, in 1990, Conferint a Mondiala de la Jomtien (Thailanda) – educatia pentru toti – a introdus un nou concept, cel de „lifelong learning“, adica educatie pe tot parcursul vietii si, odata cu el, ideea ca educatia incepe de la nastere. Astfel, conceptul de educatie timpurie s-a largit, coborand sub varsta de trei ani si a fost exprimat prin sintagma „dezvoltarea timpurie a copilului“ – incluzand in sfera sa educationala protectia si sanatatea. Aceasta noua perspectiva asupra perioadei copilariei timpurii, considerand totodata evolutia familiei si a rolului femeii in societate, precum si noile descoperiri si teorii asupra dezvolta rii copilului, a impulsionat un alt discurs al guvernelor multor tari privind serviciile integrate si a condus la o orientare a preocuparilor specialistilor si ale celor care reconstruiesc strategii si politici socio-educationale catre ideea de oportunitate a ingrijirii copilului mic in afara familiei, in servicii specializate si, prin urmare, trecerea de la ingrijirea privata in familie la cea in servicii publice denumite servicii de ingrijire si educatie in afara familiei (out of family).

Noua perspectiva privind familia si copilul mic, precum si momentele semnificative ale anului 1990 in acest domeniu, care au marcat definitiv politicile privind dezvoltarea timpurie a copilului au contribuit semnificativ la conturarea unor principii prin care se subliniaza ca bunastarea si dezvoltarea copilului este rezultatul unei abordari convergente, incluzand sanatatea, educatia si protectia copilului.

CONTRIBUTIA PRINCIPALA O ARE ADULTUL

Potrivit specialistilor Ministerului Educatiei, in prezent, studiile si cercetarile ultimelor decenii au adus date incontestabile si verificate privind competent ele pentru invatare ale copilului, chiar din perioada intrauterina. In baza acestui prin cipiu, invatarea incepe inca inainte de nasterea copilului, care este un subiect activ si competent in procesul invatarii. Invatarea copilului de realizeaza in context social si emotional, in interactiune directa cu adultul, incepand cu mama, tata si apoi cu educatoarea.

Umanizarea copilului este posibila numai in interactiune cu adultul, iar co pilul invata interactionand cu mediul inconjurator, activitatea esentiala a copilului mic fiind jocul. Activitatile cotidiene ale copilului au fost astfel clasificate de la nastere la trei ani, dupa continut, in activitati de invatare, rutine (desemneaza activitatile ce se repeta zilnic la intervale de timp aproximativ stabile, activitati ce confera siguranta, securitate si ordine, coerenta in viata copilului, cum ar fi sosirea copilului la centrul educational, micul dejun, igiena.

Mai sunt, apoi, tranzitiile ce presupun activitati de scurta durata care fac trecerea de la rutine la activitatile de invatare, de la momentele de activitate de invatare structurata la cele de ingrijire in diverse momente ale zilei. Asadar, in baza a ce isi propune Ministerul Educatiei printr-un astfel de sistem de educatie, copilul va trebui ca in intervalul de varsta 0-18 luni sa fie capabil sa isi controleze miscarile capului cand este asezat pe burta, sa demonstreze control in mis carile mainilor, cand vine vorba de activitati de dezvoltare a coordonarii muschilor mari ai corpului in scopul miscarii si deplasarii. Pentru aceasta au fost propuse activitati precum jocul de prindere a unei jucarii sau jocuri de miscare pasiva a picioarelor. Intre 19 si 36 de luni, copilul ar trebui sa fie capabil sa demonstreze control asupra corpului, performanta ce se poate realiza prin jocuri cu mingea, jocuri de popice si de fixare a pieselor de tip

Lego sau jocuri muzicale care antreneaza miscarea muschilor mari. In privinta dezvoltarii capacitatii abilitatii de a-si utiliza simturile (vaz, auz, miros, gust, tactil) pentru a interactiona adecvat cu mediul, specialistii sustin ca micutul va fi capabil sa localizeze de exemplu sursa de zgomot si vocea umana, daca adultul se va juca cu jucarii care produc zgomote si sunete plasate la diferite distante de copil, sunetele in care bebelusul este antrenat pentru a le localiza. Activitatile de invatare in care, prin dans, copilul va misca ritmic diferitele segmente ale corpului norminalizate de educatoare, precum degete, brate, capul sau picioarele, in functie de ce aude sau ce vede, il vor face pe copil ca dupa 36 de luni sa fie capabil sa isi coordoneze corpul si membrele, coreland aceste miscari cu diferite mesaje senzoriale primite (sunete, lumini, culori, comenzi).

DEPRINDERILE APAR TREPTAT, CU EXERCITIU

Dezvoltarea deprinderilor de igiena personala, de pastrare a sanatatii si de alimentatie sanatoasa se poate realiza inca de la nastere prin activitati de rutina de tip schimbarea scutecelor, care sunt insotite de un dialog cu copilul prin care adultul isi manifesta aprecierea, atentia, dragostea fata de copil.

Mai tarziu, activitatile de invatare ii pot fi aratate copilului si sunt comentate cu acesta imagini sau scurte filmulete cu tematica specifica, prin care se motiveaza si se incurajeaza comportamente pozitive legate de igiena personala prin comentarii de genul „acum ne schimbam, pentru ca suntem murdari, spalam manutele inainte de masa, pentru a fi curati; ne-am sculat si acum spalam ochii“. Atentionari in momentele in care micutul se afla intr-o situatie periculoasa insotite de explicarea consecintelor si de interdictia NU il vor ajuta pe copil sa isi dezvolte abilitatile de autoprotectie. Utile vor fi si jocurile pe teme rutiere, cu respectarea regulilor de circulatie, discutii libere, poezii, povestiri sau scurte filme documentare ori didactice.

Activitatile de invatare realizate in colaborare cu membrii familiilor copiilor, precum jocuri de miscare, prezentarea unor povesti, a unor jucarii noi sau jocuri ritmice, il pot ajuta pe copil sa dovedeasca, dupa implinirea varstei de trei ani, ca este capabil de a interactiona cu adultii, inclusiv cu altii decat cei apropiati. In egala masura, ac tivitati si jocuri in grupuri mici, cum ar fi jocuri de comportament motoriu (cu nisip, cu apa), jocuri de constructie, jocuri imitative gen „vorbim la telefon“ au fost propuse pentru a il determina pe copil sa manifeste dorinta de interactiune cu altii copii si comportamente pozitive fata de copii diferiti.

Dezvoltarea abilitatii de a negocia si de a lua decizii poate fi stimulata inca de la nastere prin jocuri in care copiii primesc acelasi tip de jucarii, diferentiate prin culoare. Jocul consta in schimbarea jucariilor intre copii: „Schimba jucaria“. In egala masura, potrivit noilor teorii, copilul pana la varsta de trei ani va putea sa isi dezvolte autocontrolul emotional si sa isi dezvolte abilitatile de a intelege trairile altora prin plimbari in natura si societate.

Pentru asigurarea conditiilor optime de stimulare a dezvoltarii copilului in primii trei ani de viata este necesar sa fie respectate cateva cerinte generale privind mediul fizic, cum ar fi: sa se asigure sanatatea copilului prin luminozitate, ventilatie, caldura adecvate; sa existe un spatiu sigur, fara riscuri de accidente, sa fie cat mai larg, sa permita colaborarea si interactiunile dintre copii, sa contina materiale didactice si produse realizate de copii expuse si la nivelul vizual al acestora. Mediul fizic al copilului mai trebuie dotat cu echipamente confortabile, usor de manipulat, care permit flexibilitate in utilizarea spatiului.