De multe ori, te surprinzi zambind pe ascuns cand copilul tau iti spune o minciuna nevinovata. Uneori, insa, te ingrijorezi cand observi ca acest comportament se repeta prea des.

Copilul meu ma minte?

Este o intrebare pe care ti-ai pus-o probabil pana acum sau, daca nu, este posibil sa o faci. Apare in fata ta cu un aer strengaresc sau vinovat, rade fara motiv sau pare speriat si iti spune ceva straniu si in contradictie cu faptele evidente. Expresia fetei, miscarea mainilor, intonatia, nimic nu corespunde cu ceea ce spune. Tocmai iti „toarna“ o minciunica. Te amuzi sau intri in panica! Si totusi, este bine sa fim optimisti! Esti pe cale sa faci un mare pas inainte in relatia cu micutul tau! Din acest moment, vei incepe sa iti cunosti mai profund copilul. Este foarte important sa fii atenta la continutul minciunilor lui. Ca si visele, minciunile sunt oglinda fidela a nevoilor, dorintelor si fricilor lui. De exemplu, cand este vorba de copii mai marisori, minciunile pot exprima o neplacere sau evidentiaza o dificultate in fata careia minciuna reprezinta o salvare sau un refugiu. 

Fii in avantaj in fata unei minciuni!

L-ai prins cu minciuna! Intri in panica si ai tendinta sa te grabesti sa ii arati ca a gresit. Chiar daca nu vrei sa recunosti, probabil ca orgoliul tau vrea sa ii arate micutului cine este parintele. Si poti avea o reactie disproportionata in raport cu gravitatea faptului. STOP! Inainte de a tipa la copil pentru o minciuna, este bine sa te opresti si sa reflectezi cateva momente.
Intra „in varful picioarelor“ in lumea ascunsa a copilului tau. Nu este in favoarea ta sa demonstrezi ca esti „mereu“ capabila sa demasti minciunelele pe care ti le spune. Risti sa ii invadezi lumea personala fara a tine cont de terenul sensibil al intimitatii sale. Inainte de a face acest lucru, evalueaza cu atentie gravitatea minciunii si necesitatea reala a unei interventii educative. Nu de putine ori, se intampla sa auzim copii care spun istorioare care intr-un anume fel infrumuseteaza realitatea sau ii fac sa para importanti. Trebuie sa tineti cont de faptul ca, pentru un copil de pana la 5 ani, care nu constientizeaza granita neta intre imaginar si real, aceste mici istorioare sunt adevarate. Un copil de 3 ani poate fi convins ca florile din gradina intorc capul sa se uite daca a mancat tot si poate sustine asta cu convingere.
Prin intermediul minciunii, copiii isi construiesc un spatiu propriu secret, la granita dintre fantezie si realitate, rezervat emotiilor si sentimentelor pe care le este frica sa le arate sau de care se rusineaza. Din acest motiv, mamicile si taticii nu trebuie sa se ingrijoreze sau, mai rau, sa se simta tradati si inselati de micile si inocentele minciuni.
Asigura-l ca il iubesti orice s-ar intampla! Daca sparge ceva din greseala, este posibil sa nege acest lucru, pentru ca se teme ca nu il vei mai iubi. Explica-i ca mami si tati il vor iubi mereu, chiar daca face ceva cu care nu sunteti de acord. 

Ajuta-l sa fie onest! 

Poti obtine increderea copilului fara sa il pedepsesti cu prima ocazie, ci incurajandu-l sa iti povesteasca adevarul in loc de minciuni. Cand iti marturiseste, nu raspunde sinceritatii lui pedepsindu-l pentru ce a facut. Va invata ca adevarul aduce cu sine pedeapsa. Daca micutul tau va sesiza disponibilitatea ta de dialog, va fi mai linistit si minciuna va fi folosita mai rar. Si nu uita sa fii si tu sincera cu el. Puterea exemplului este foarte mare in copilarie.
Copiii cu varste de peste 4 ani pot folosi minciuna si ca o tentativa deliberata de a insela adultul, de obicei pentru a evita o pedeapsa. Acesta este momentul bun pentru a incepe sa ii educi in aceasta privinta. Minciunile infantile pot constitui doar o faza tranzitorie sau pot evolua intr-un model stabil de conduita. De asemenea, este bine sa fii atenta si sa nu il etichetezi imediat ca fiind mincinos. Aceasta atribuire negativa ii poate diminua increderea in el insusi si in parinti si il poate determina sa minta in continuare. In fata unei minciuni, ar fi util sa nu reactionezi cu furie si cu predici excesive. Poate fi mai avantajos sa iti indrepti atentia asupra faptelor si comportamentelor care stau la originea minciunii. Este mai bine sa discuti cu el despre cauze decat sa transformi familia intr-un tribunal care il judeca.

Si daca minte prea mult?
Cantitatea de minciuni pe care le spune copilul tau este aceea care trebuie sa te faca atenta mai degraba decat tipul minciunii. Daca puiul tau te minte de multe ori, ar fi bine sa reflectezi care sunt motivele care il fac sa ascunda atat de frecvent adevarul. Ar putea sa traiasca o puternica neplacere, pe care incearca sa o compenseze modificand realitatea in felul lui. Incearca sa comunici cu el, sa intelegi ce ii lipseste cu adevarat si sa il ajuti sa diferentieze dorintele lui de lumea reala.