Valentina Tolbaru ii indruma pe copiii din Romania in Jocul Picturii, o metoda care ii ajuta sa aiba mai multa autonomie, spontaneitate si entuziasm. Autonomia, increderea in sine si creativitatea sunt caracteristici esentiale ale copilului de maine, iar Jocul Picturii, o metoda inventata de evreul Arno Stern aduce in plus jocul, entuziasmul si pasiunea. In ce fel dezvolta inteligenta copiilor care practica aceasta metoda si cum reuseste Painting Room sa-i captiveze pe prichindei, aflati de la Valentina Tolbaru, servant” al Jocului Picturii, care ne-a acordat un interviu.
In ce fel pictura dezvolta inteligenta copilului si mai ales ce tip de inteligenta?
Pentru un raspuns complet la aceasta intrebare vom apela la cercetarile si concluziile unor experti internationali in domeniul educatiei, printre care Gerald Hüther si Sir Ken Robinson.“La nastere, 98% dintre copii sunt talentati. La maturitate doar 2% din ei mai raman astfel.”, potrivit lui G. Hüther care a publicat in urma cu aproximativ 2 decenii rezultatele unui studiu longitudinal, realizat pe acelasi grup de persoane de-a lungul a 20 de ani. In aceasta perioada a fost folosita metoda gandirii divergente – capacitatea de a gasi cat mai multe intrebuintari la diverse obiecte (de ex: o agrafa). La inceputul studiului: 98% dintre cei cu varsta intre 3 si 5 ani au atins nivelul “genial”. Dupa 7 ani: 32% dintre subiecti, acum cu varsta intre 8 si 10 ani au atins nivelul “genial”. Dupa 5 ani: 10% dintre subiecti, acum cu varsta intre 13 si 15 ani au atins nivelul “genial”. Dupa 12 ani: doar 2% dintre subiecti, acum cu varsta peste 25 ani au atins nivelul “genial”. Doar 2% dintre subiectii studiului si-au pastrat aceasta capacitate creatoare extraordinara pe parcursul maturizarii lor. Iar odata maturizati, ni se cere sa think out of the box – nu este acesta un paradox? Nu ar beneficia societatea noastra mai mult daca adultii ar stapani metoda gandirii divergente la fel de mult ca un copil de 3 ani? (Mai multe detalii despre acest subiect in filmul Alphabet 2013). In cel mai vizionat TED talk de pana acum, cu peste 50 milioane de vizualizari (https://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity/), Sir Ken Robinson ne vorbeste despre incertitudinile viitorului: “Copiii care incep scoala anul acesta se vor pensiona in 2065 (n.r. scris in 2006). Nimeni nu are habar cum va arata lumea peste 5 ani. Si totusi trebuie sa-i educam pentru viitor. Impredictibilitatea aceasta e extraordinara. […] Creativitatea e la fel de importanta in educatie ca scrisul si cititul, si ar trebui sa-i dam aceeasi importanta.” In acest context, cultivarea inteligentei, a exprimarii si a creativitatii devine esentiala. Pictura, muzica sau dansul dezvolta aceasta capacitate unica si ne pregatesc sa facem fata mai bine unui viitor incert. Iar Painting Room, prin Jocul Picturii, este hotarat sa ia parte la aceasta misiune.
Vezi si Inteligenta vizuala de la ce varsta se poate stimula si cum?
Ati auzit probabil de Death Valley – cel mai uscat si mai fierbinte punct din America de Nord. Timp de o multime de ani, s-a crezut ca anumite specii de flora locala au fost definitiv disparute din cauza climatului din ce in ce mai arid. Si totusi, in 2005, Valea Mortii a oferit o simfonie incredibila de flori salbatice. Datoram aceasta minune multor seminte inactive care asteptau o combinatie ideala de conditii climatice.Cresterea si transformarea in adult nu ar trebui sa ne faca sa ne pierdem calitatile de copil. Iar daca uneori nu le mai gasim, nimic nu ne impiedica sa udam semintele adormite, inspirandu-ne tot mai mult de la copiii nostri.
Cum a aparut Jocul Picturii si care este contributia lui la educatia creativa?
Arno Stern a descoperit Jocul Picturii absolut intamplator in urma cu multe decenii. Fiind evreu, a fugit impreuna cu parintii sai de nazistii din Germania anului 1933, mai intai in Franta si apoi in Elvetia. De aceea, incepand cu varsta de 9 ani, el nu a mai mers regulat la scoala. Insa a adunat in toate locurile in care si-a petrecut copilaria si adolescenta (inclusiv intr-un lagar de refugiati din Elvetia) toate comorile care i-au iesit in cale: muzica, pictura, literatura, filosofia. Dupa anii grei de razboi, directorul unui camin de copii orfani din Paris l-a angajat pe Arno ca sa asigure pentru 150 de copii de evrei, traumatizati de razboiul in care-si pierdusera parintii, o simpla ocupatie intre si dupa orele de scoala. Erau vremuri grele, nu se gaseau materiale, spatiile erau limitate, totul era o lupta pentru supravietuire. Dar tocmai aceste conditii grele au constituit faptul hotarator, care i-a permis lui Arno sa faca marea sa descoperire. Caci el era mult prea preocupat sa procure hartie, culori, pensule si sa creeze un spatiu in care sa aiba loc toti copiii, pentru a-si mai putea face ganduri despre cum ar putea organiza totul cat mai valoros din punct de vedere pedagogic sau artistic. Arno i-a lasat pur si simplu pe copii sa deseneze. Unul dintre copii, dorind sa faca un desen mai mare decat ii permitea masa, a solicitat sa lipeasca foile pe perete. In mod natural, ceilalti copii au dorit acelasi lucru. Astfel, pentru a le pune la dispozitie un spatiu mai mare, Arno a scos mesele pe care pictau pana atunci copiii, a batut scanduri in dreptul ferestrelor si i-a lasat pe copii sa deseneze in picioare, pe foile fixate cu pioneze pe pereti. In mijlocul camerei mai ramasese doar paleta de culori. Acest spatiu a capatat numele de Closlieu. Si dintr-o data, Arno Stern a constatat ca asta era suficient: copiii nu aveau nevoie de indrumarea lui, caci sfaturile lui nu ar fi avut sens si i-ar fi distras pe copii, indepartandu-i de mesajul din interiorul lor. Arno Stern a devenit astfel martorul unui fenomen fascinant si necunoscut pana la vremea respectiva.
Astfel a luat nastere „Jocul Picturii”.Totodata, observand sutele de picturi pe care le aduna, Arno Stern a descoperit niste tipare, niste forme specifice care se repetau la diferiti participanti. Initial a crezut ca aceste tipare sunt legate de educatia primita de catre copiii parizieni. Ca sa demonstreze universalitatea descoperirii sale, Arno Stern a pornit, doar cu un mic geamantan, cu o masa-paleta pliabila si multe foi de hartie, intr-o calatorie de-a lungul si de-a latul pamantului. A ajuns in Peru, Mexic, Etiopia, Nigeria, Afganistan si Noua Guinee, studiind astfel diferite popoare neatinse de „civilizatie”. Si a constatat ceva cu totul suprinzator si nemaiauzit pana atunci: toti copiii pe care i-a pus sa deseneze, fie ei locuitori ai junglei tropicale, desertului sau stepei (care nu mai desenasera vreodata pe o coala de hartie), desenau EXACT acelasi figuri ca si copiii parizieni!
Arno Stern a inteles ca este vorba despre limba ancestrala a omenirii, o limba universala, independenta de etnie, cultura sau mediul social. Un alfabet general valabil in spatiu si timp. Arno Stern a documentat peste 70 de astfel de simboluri ale acestui alfabet universal. Aici puteti vedea fotografii facute de Arno Stern in timpul calatoriei sale. Descoperirii sale i-a dat numele de „Formulatiune”, care este expresia memoriei organice, a codului genetic si a amintirilor intrauterine.
In 1950 rezultatele cercetarilor sale au fost recunoscute de catre UNESCO iar Arno Stern a fost numit Expert Tehnic. Astfel, Closlieu si Jocul Picturii pot fi considerate oficial inca din anii ‘50 drept piloni ai educatiei creative.
Ce are special metoda lui Arno Stern si cum ii ajuta pe copii sa se dezvolte?
Autonomia, increderea in sine si creativitatea sunt caracteristici esentiale ale copilului de maine, asa cum am aratat mai sus. Metoda lui Arno Stern, Jocul Picturii, aduce in plus jocul, entuziasmul si pasiunea – valori pe care de asemenea le cultivam si promovam la Painting Room. “Arta de a picta apartine artistilor, Jocul Picturii apartine tuturor celorlalti”, spunea Arno Stern. In Jocul Picturii se picteaza in picioare, pe foi albe prinse pe pereti, pentru a asigura un spatiu nelimitat exprimarii. Nu exista o tema impusa, fiecare picteaza ceea ce doreste, in functie de interesele si nevoile proprii. Picturile nu se comenteaza, nu se compara si nu se iau acasa pentru a crea siguranta si protectie. Sunt in schimb datate, indosariate si arhivate. Fiind feriti de evaluarile si comentariile, atat pozitive cat si negative, ale celor din jur, participantii la Jocul Picturii se deschid si ajung sa isi acceseze resurse nebanuite. In mijlocul camerei se afla o paleta cu 18 culori. Aceasta reprezinta punctul de intalnire al participantilor, locul unde invata sa se respecte unul pe celalalt. Facilitarea Jocului Picturii este asigurata de catre un “Servant” – o persoana special formata de catre Arno Stern pentru a se asigura ca participantii au tot ce le trebuie pentru a se putea exprima si a ramane concentrati. Acestea sunt cateva dintre elementele Jocului Picturii, elemente dezvoltate si adaptate de catre Arno Stern pe parcursul observatiilor sale din ultimii 70 de ani. Cumulate, acestea creeaza spatiul ideal pentru ca un participant sa se dezvolte si sa evolueze conform cu interesele si dorintele sale. Acest spatiu, numit generic Closlieu (fr. clos-inchis, lieu-spatiu), se adreseaza celor care vor sa “dezinvete” spiritul de competitie, ajungand in schimb sa-si descopere creativitatea si originalitatea.
Cum v-a venit ideea deschiderii Painting Room in Romania?
Ateliere Closlieu dupa metoda lui Arno Stern exista de peste 70 ani in toata Europa. Sunt peste 130 astfel de ateliere in Germania si in Franta, multe dintre ele functionand in cadrul scolilor sau al gradinitelor sau ca programe after school. Dupa participarea la cursul lui Arno Stern am deschis in 2015 un atelier Closlieu in Elvetia: Painting Room Basel. 2 ani mai tarziu, incurajati de interesul manifestat de catre parinti si educatori, am decis sa aducem Jocul Picturii si in Romania prin Painting Room Bucuresti. Credem foarte mult intr-un sistem de educatie orientat catre viitor si am decis ca o investitie in acest domeniu este nu doar oportuna, dar si necesara. In plus, am fost oarecum gelosi pe copiii europeni pentru ca au atat de multe oportunitati de dezvoltare, astfel incat am dorit sa le oferim si copiilor romani sansa de a beneficia de Jocul Picturii.
Cat de receptivi sunt copiii la metoda lui Arno Stern?
Copilul care intra in Closlieu, spre surprinderea parintilor sai, stie exact ce are de facut, fara a astepta instructiuni. Stie exact de unde sa isi ia foaia si nu intreaba cum functioneaza. Pe de alta parte, adultii au nevoie de reguli si de explicatii inainte de a incepe, din teama sa nu greseasca. Este fascinanta si totodata normala aceasta capacitate pe care inca o au copiii nostri, de a avea incredere in sine ca stiu exact ce au de facut. “Copilul care vine in Closlieu devine un copil fericit, un copil puternic, un copil capabil sa traiasca.”, spunea Arno Stern. O alta observatie este legata de entuziasmul copiilor cand descopera culorile si rezultatul amestecarii lor. Sau cand realizeaza ca pot lipi mai multe foi pentru a crea picturi foarte mari. Odata descoperite aceste lucruri, copiii devin fascinati de Jocul Picturii.
De la ce varsta pot copiii sa practice Jocul Picturii folosind aceasta metoda?
Jocul Picturii se adreseaza tuturor copiilor, de la 3 la 99 de ani. De fapt, ceea ce este important este ca participantul sa poata lua singur pensula in mana si sa ajunga la masa de culori fara efort. Un alt element deosebit este ca in Closlieu nu exista grupe de varsta, copiii pictand cot la cot cu adultii, intr-o experienta prin care ambele categorii de varsta invata si se inspira una de la cealalta. Participarea la Jocul Picturii se face pe baza de abonament anual sau semi-anual cu respectarea vacantelor scolare, iar sesiunile de pictura au loc cu o frecventa saptamanala. Copiii sub 7 ani picteaza 45 de minute, cei peste si adultii 1h 30minute. Momentan avem grupe miercurea, vinerea si sambata si acceptam inscrieri pe tot parcursul anului scolar. In cazul in care scoli sau gradinite doresc sa participe la Jocul Picturii, suntem pregatiti sa ii primim.
Fiind o experienta noua, participarea la Jocul Picturii aduce beneficii celor care vin cu regularitate, o data pe saptamana. Aceasta regularitate insotita de o continuitate pe durata unui an scolar asigura debarasarea de ceea ce numim “paraziti” – obiceiuri proaste, comentarii care au lasat urme sau frici neintemeiate
Fiecare dintre noi suntem unici, avem propria personalitate, propriul ritm si propriile interese. Evolutia este organica dar are nevoie de timp, regularitate si spatiu. Un copil care paseste pentru prima data devine constient de pamant, dupa care incepe sa se imprieteneasca cu el si sa-l stapaneasca la perfectiune – unii mai repede decat altii, fiecare in ritm propriu. La fel se intampla si in Jocul Picturii: indata ce copilul a scapat de “paraziti” incepe sa descopere si sa se creeze.
De ce este necesar un Closlieu pentru a practica Jocul Picturii si un servant al jocului?
Un Closlieu presupune o organizare specifica: de la pereti, la servant, la masa de culori sau la iluminat. Toate aceasta au ca rezultat o experienta autentica pentru participanti.
Acasa nu avem spatiu nelimitat pentru tablouri gigantice. Nu avem o grupa de participanti cu care sa interactionam. Acasa suntem expusi comentariilor parintilor si nu suntem cu adevarat liberi si spontani. In plus, in Closlieu avem Servantul care cunoaste Formulatiunea si stie sa o incurajeze. Acesta insoteste participantii cu rabdare si atentie, fara a le comenta picturile, in schimb le asigura toate elementele logistice pentru ca ei sa nu fie distrasi din concentrarea lor. Servantul nu este un maestru sau un instructor care isi transmite cunostintele, ci un facilitator prezent pentru a elimina obstacolele. Peretii colorati pe care se fixeaza coli albe una langa alta creand tablouri imense, masa de culori din mijlocul camerei si pensulele care trebuie impartite cu ceilalti participanti, picturile care raman in arhiva, miscarea continua du-te-vino intre masa de culori si foaia proprie, amestecul culorilor, observarea celorlalti participanti – toate acestea fac parte din ritualul necesar manifestarii spontane si exprimarii creatoare. Am intalnit parinti care s-au speriat cand copiii lor au umplut toata foaia cu negru. I-am linistit si le-am spus sa nu comenteze si sa aiba rabdare. In urmatoarea sesiune de Jocul Picturii, copiii au desenat multe stele peste foaia neagra. Ei doreau sa picteze cerul. Va dati seama ca acasa nu ar fi reusit sa faca asta niciodata sau chiar e posibil sa fi fost dusi in schimb la psiholog?
Care sunt diferentele intre copiii care au luat contact cu aceasta metoda si cei care nu stiu de ea? Care sunt avantajele acestei metode?
In Closlieu un copil experimenteaza fara sa fie judecat sau comparat. Este pus in fata unei coli albe fara sa primeasca instructiuni, el stiind ca desenele sale nu ies din atelier, prin urmare nu are asteptarea de a fi apreciat sau criticat in vreun fel. Dezvoltarea personala e direct legata de interactiunile sociale. Fiind o experienta noua, ea aduce beneficii celor care vin cu regularitate, o data pe saptamana. Aceasta regularitate insotita de o continuitate pe durata unui an scolar asigura debarasarea de ceea ce numim “paraziti” – obiceiuri proaste sau frici neintemeiate – si conduce la aprofundarea acestui drum al auto-crearii. Cand un copil intreaba cum se deseneaza ceva este deja foarte tarziu. I-au fost impuse deja imagini de aceea nu mai stie sa se joace cu imaginile sale si astfel se indoieste de el insusi. Cand intrebam un copil ce a vrut sa faca il zapacim, el are impresia ca nu e clar ce a desenat, ca nu a facut bine ce a facut si astfel devine dependent de adulti. Indoiala este instalata de catre adult prin cerinte de tipul “Fa-mi un tablou frumos!” Aceasta presupune ca tabloul este facut pentru adult si trebuie sa placa – se introduce ideea de relativitate si posibilitatea judecarii.
In schimb, insotind copilul in evolutia sa, cand acesta vrea sa picteze 3 foi de culori diferite sau chiar cu negru, fara a interveni in exprimarea lui care are loc nu intr-un cadru izolat, ci din contra, printre alti participanti de varste diferite, punand la dispozitie materialele si spatiul, nu facem altceva decat sa ii oferim increderea si respectul de care are nevoie pentru a se forma si a se crea asa cum ii este necesar lui insusi. Iar aceasta duce la mai multa incredere in sine si in capacitatile proprii de exprimare.
In Painting Room vin adesea parinti care nu au incredere in copiii lor, se tem ca acestia nu vor vrea sa ramana sau nu vor sti ce sa picteze si se vor bloca. Ei bine, surpriza si bucuria de pe fetele acestor parinti, la sfarsitul unei sesiuni sunt uriase. Se intreaba: “cum de a stiut ce sa picteze fara sa ii spuna nimeni ce si cum sa faca?!”. Raspunsul este ca daca ii oferim spatiul adecvat, in care se simte in siguranta, copilul se va exprima si va incerca, pentru ca detine inca un urias bagaj de entuziasm, creativitate si spontaneitate. Iar spatiul din Painting Room, unde nu este judecat sau comparat, unde poate picta tablouri cat de mari doreste, unde se joaca, ii ofera exact ceea ce acesta cauta.
Citeste si Cum dezvolti inteligenta copilului tau
Autor: Alexandra Manaila
