Atunci cand ne gandim la joc, automat ne vin in minte mai multe cuvinte. Cum ar fi copil, dragoste, ras, curiozitate, culori, cantec. Ca parinti, cred ca putem face singuri acest exercitiu si sa vedem apoi cum conditionam singuri ideea de joc, prin propria noastra imagine despre el.
Jocul fara jucarii- se poate? Ce face un copil de 2 ani fara jucarii? Dar unul de 8 ani, dar un adolescent? Sunt intrebari ale parintilor la care raspunde Andreea Persunaru, psiholog clinician, specializat in terapii cognitiv comportamentale si certificat in Cercul Sigurantei, program de educatie in parenting, cu experienta in lucrul individual si de grup, cu copii scolari, adolescenti si mai ales adulti.
Jocul este prilejul nostru de conectare cu copilul si incepe inca de cand avem primele semnale de feedback de la el. Fie ca il atingem in feluri care il fac sa rada sau sa zambeasca, fie ca ne ascundem fata, ca apoi sa ii privim mirarea cand ne descopera, jocul antreneaza mintea copilului, dar mai ales emotiile lui. Ce se intampla vital in primii ani de viata ai copilului este construirea unui stil de atasament sanatos, in care simte prezenta securizanta a parintelui si construieste un loc din care incet incet va merge sa exploreze lumea.
Ce face un copil de 2 ani fara jucarii?
Specificul varstei de 2 ani este ca avem in fata un copil care isi doreste autonomie si are diverse moduri de a o cere si obtine. El poate deja sa rosteasca cuvinte si scurte propozitii, poate sa mearga si sa isi organizeze mici spatii de joaca, poate sa se simta in siguranta fara prezenta constanta a unui adult in spatiul sau de joaca. De aceea, adultul in aceasta perioada poate urma indiciile date de copil si sa gaseasca jocurile de care copilul este interesat. De cele mai multe ori, cele mai interesate jucarii vor fi chiar obiectele cu care se indeletniceste adultul – vasele de bucatarile, ingredientele folosite la gatit, instrumentele de scris.
Citeste si Copilul se poate juca singur. Cand? Cum? Cat?
De aceea, jucariile ocupa un rol secundar in joc, esentiala este disponibilitatea adultului de a fi conectat cu copilul, de a urma indiciile pe care acesta le lasa legat de interesele sale si de-a il expune la experiente diverse, care sa ii stimuleze simturile. Nu in ultimul rand, pe cat posibil, copilul expus la indeletinicirile casnice poate crea singur jocuri si capata incredere ca poate sa participe alaturi de adult la diverse activitati, in rol chiar de partener. De exemplu, copilul observa cum parintele isi perie pantofii inainte sa plece din casa, ia curios peria si poate petrece minute in sir periind propria lui incaltaminte. El poate mai departe peria incaltamintea papusilor si intra in starea de concentrare despre care stim de la Maria Montessori ca este atat de importanta in jocul copilului. In acest scenariu, adultul poate sa nici nu intervina in joc, ci doar sa fie o prezenta securizanta, la care copilul se poate intoarce atunci cand simte nevoia.
Copilul la 2 ani petrece timp in aer liber, unde natura este iarasi un partener de joaca plin de surprize. Insectele, florile, padurile, animalele sunt foarte interesante pentru copilul de 2 ani, care este curios si va explora alaturi de adult prin toate simturile sale. Atunci cand putem, aducem natura in casa si putem continua jocul cu, de exemplu, frunze, petale cazute, conuri, castane, ghinde si alte minunate jucarii pe care le intalnim in calatoriile de explorare.
Ce face un copil de 8 ani fara jucarii?
Copilul de 8 ani are deja parteneri de joaca in alti copii si preferinte formate. Desigur ca parintele ramane ghid in continuare, insa interventia poate sa fie limitata in anumite contexte. Copilul de 8 ani poate scrie si poate citi, ceea ce ii da acces independent la informatie, drept pentru care parintele are rol de a ghida copilul si in acest sens. Chiar si inainte de 8 ani, copilul poate fi expus la jocurile online sau video si aici este o decizie personala a parintelui, daca acest lucru este sau nu permis. Avem insa un copil care poate fi implicat in multe activitati de explorare si poate gasi atat bucurie, cat si conectare cu cei din jur facandu-le. Exemplele pot fi: la gatit, la plantarea florilor, la culesul fructelor si legumelor, la drumetii la munte sau la explorarea vietii subacvatice la mare. In ce masura sunt acestea joc? In toate privintele, fiindca in fiecare dintre ele sunt momente in care copilul poate fi creativ si construi singur sau impreuna cu alti copii sau cu adultul prezent diverse scenarii de joaca. Jocul in apa, jocul in noroi, jocul in ploaie raman jocuri pline de ras si conectare la orice varsta s-ar intampla.
Ce face un adolescent?
Adolescentul este intr-o etapa in care poate juca jocuri complexe atat singur, cat si in grup. Abilitatile sale cognitive ii dau acces la orice joc si delimitarea o face doar interesul sau. Rolul jocului in viata adolescentului este diferit si timpul alocat, asemenea. Deja adolescentul are responsabilitati, care ii lasa un timp liber limitat, pe care poate alege sa il petreaca in moduri diverse. Pentru multi jocul este chiar un sport pe care il practica. Scopul jocului incepe sa difere si el, de multe ori este vorba de nevoia de socializare si conectare cu persoane de aceeasi varsta, de stimulare cognitiva, daca vorbim de jocuri individuale complexe. Chiar si in acest caz, adultul poate ramane ghid si insotitor, insa doar atat cat nu devine invaziv pentru copil si nu depaseste limitele sale.
Jocul este cunoastere si conectare, este o resursa pentru noi la toate varstele si ajutor de nadejde in construirea de relatii securizante, sanatoase. Pentru construirea unei relatii sanatoase cu copiii nostri avem nevoie sa ne permitem sa ne jucam si sa lasam jocul sa fie parte din viata noastra.
Pentru orice intrebari ma puteti gasi la andreea.persunaru@ mindinstitute.ro sau in mesaje pe pagina noastra de facebook
Autor: Andreea Persunaru
Citeste si Jocuri si jucarii
