Atunci cand ne jucam cu copiii, ne intalnim cu nevoia lor de conectare si ne folosim de acest prilej pentru a ii face sa se simta in siguranta, sa se simta iubiti si vazuti. O nevoie la fel de importanta a copilului este cea de autonomie, de independenta si separare pentru a merge in exploararea mediului. Copilul vrea si se poate juca singur.

Ei bine, cand anume poate fi lasat sa faca asta? Cum si mai ales cand si cat se poate juca astfel, ne spune Andreea Persunaru, psiholog clinician la Mind Institute, specializata in terapii cognitiv comportamentale si certificata in Cercul Sigurantei, program de educatie in parenting, cu experienta in lucrul individual si de grup, cu copii scolari, adolescenti si mai ales adulti.

Vom incuraja de devreme copilul sa se joace singur, insa pentru aceasta ne vom pregati cu doua aspecte esentiale – 1. un mediu sigur pentru copil 2. un adult disponibil pentru momentul in care copilul are nevoie de el. De exemplu, pentru copilul de un an, explorarea independenta a diverselor jucarii se poate intampla si in absenta parintelui, doar daca locul este pregatit pentru asa ceva (nu sunt obiecte ascutite, prize nesecurizate, obiecte ce pot fi trase etc) si adultul aude ce se intampla sau este intr-o zona din care poate urmari cum evolueaza jocul copilului. Jocul independent va dura putin la inceput, insa pe masura ce copilul creste si deprinde obiceiul de a se juca singur, va face aceasta din ce in ce mai des si pe perioade din ce in ce mai lungi. Pedagogia montessori, de exemplu, pune mare accent pe lucrul individual, neintrerupt de adult, ci doar ghidat, acolo unde e cazul.

Vezi si Jocul virtual – prieten sau dusman?

Ne dorim ca un copil sa vrea si sa se poata juca si singur, nu doar pentru ca asa putem sa avem alte activitati in apropierea sa, ci pentru ca acest exercitiu ii da copilului incredere in abilitatile sale, il lasa liber sa exploreze si sa revina la adult pentru a se reconecta cu el, cand simte nevoia. Contrar tendintei imediate de a oferi copilului mai multe variante de jocuri atunci cand este singur, de fapt, prea multe alternative il pot suprastimula sau ii pot ingreuna concentrarea pe una dintre ele, asa incat creativitatea sa va fi mai degraba stimulate, daca are mai putine obiecte cu care sa se joace. Dupa varsta de 1 an, copilul poate deja merge si alege singur jucariile, asa incat organizarea mediului este foarte importanta. Cu cat va avea mai usor acces la lucruri si jucarii, cu atat va fi mai interesat sa exploreze. Jocul independent se poate dezvolta si pornind de la un joc in doi sau mai multi sau insotind o activitate a adultului. De exemplu, copilul este langa adult cand acesta gateste si vrea sa atinga faina sau malaiul, cu care se poate juca apoi independent minute in sir. Adultul saluta si incurajeaza toate oportunitatile pe care copilul le gaseste de a isi crea propriul lui joc si este disponibil pentru el, atunci cand nu se mai simte confortabil sa o faca. Parintele va urmari care sunt jocurile sau activitatile in care copilul poate sa ramana singur si ii face placere si le va incuraja pe acestea, fara sa insemne ca nu il va expune la situatii sau jocuri noi, ci doar va prelua indiciile despre preferinte. Odata exersat si incurajat jocul singur, pe masura ce va dezvolta noi abilitati, copilul va diversifica paleta de jocuri si le va face si mai complexe. De exemplu, copiii de 3 ani pot petrece si o ora imitand o activitate practica a adultului (stersul mobilei, maturatul, aranjatul lucrurilor), la fel unul de 4 ani poate sta intr-un joc de rol intervale lungi, insotit de papusi sau alti actori de joaca. Abilitatea de concentrare creste odata exersata, la fel si placerea intr-o activitate ghidata de dorinta proprie, asa incat parintele va oferi un mediu securizant si pregatit pentru aceasta.

Vezi si Jocuri si jucarii

Jocul singur pregateste copilul pentru etapele urmatoare, in care va fi parte din procesul de invatare si va trebui sa petreaca un timp mai lung in sarcini. De asemenea, copilul va invata sa castige incredere in propriile sale abilitati de a isi crea singur un mediu de joaca (apoi lucru) in care sa se simta bine si in siguranta. Parintele care isi incurajeaza copilul sa se joace sau sa petreaca timp singur, atunci cand copilul este fericit in acest scenariu ii valideaza acestuia o prezumtie sanatoasa in care copilul stie ca nu are nevoie de alte persoane mereu pentru a simti emotii pozitive, cum ar fi bucuria, siguranta.

Pentru orice intrebari ma puteti gasi la andreea.persunaru@ mindinstitute.ro sau in mesaje pe pagina noastra de facebook

Autor: Andreea Persunaru