Criza aceasta ne-a luat total pe nepregatite. Pe toti. Fiecare a pierdut ceva sau poate chiar mai grav, pe cineva. Nu este usor sa faci fata tuturor schimbarilor care vin, cu toate acestea, trebuie sa fim puternici, sa ne ajutam reciproc, pentru ca IMPREUNA vom putea sa depasim aceasta perioada.

Astazi iti prezint povestea emotionanta scrisa de o mama cu doi copii care a ramas fara serviciu in aceasta perioada.

Mi-am pierdut jobul din cauza pandemiei de Covid-19

“Am avut minunata ocazie ca anul trecut, prin septembrie, sa ma alatur unei companii (afacere de tip start-up). Era totul nou, proaspat, si mai mult ca orice, cei de acolo au inteles ca familia era prima pe lista mea de prioritati. Acceptasera sa lucrez zilnic, dupa un program ce insemna de la ora 9 dimineata pana la ora 2, la pranz, munca fiind de acasa (tip “remote”), iar astfel puteam sa-mi iau fiica de la scoala. (…)

Job-ul acesta era la o distanta de 12 de minute de casa mea, iar sefii companiei intelesesera nevoile mele de parinte, pentru ca si ei erau parinti. Toate lucrurile decurgeau bine – fiindca era vorba de start-up, uneori lucrurile erau ceva mai haotice – iar mie imi placea ceea ce fac. Imi placea mediul de acolo, dar si echipa in care m-am integrat foarte repede. Si compania o ducea destul de bine! (…) Dar toate acestea sau schimbat mai repede decat as fi putut sa-mi imaginez vrodata. Intr-o zi eram la birou, discutand despre nevoia de a mai angaja inca doua persoane si despre cum sa ne extindem. A doua zi s-au inchis scolile. Apoi am inceput sa intelegem ca lucrurile erau destul de serioase. Oamenii mergeau grabiti la magazine pentru tot felul de provizii. Eu incercam sa-mi alung toate acele ganduri negative care imi apareau in minte si imi tot spuneam ca totul va fi bine.

A treia zi mi-am sunat seful sa inteleg care este planul pe mai departe. Mi-a spus ca s-a decis sa muncim de acasa pentru urmatoarele doua saptamani. Apoi, la scurt timp dupa ce am vorbit, am primit un telefon de la seful meu care m-a intrebat daca pot trece acum la birou pentru a discuta un pic. Si brusc am simtit un gol in stomac. Intelegeam ce urma sa-mi spuna. (…) Aveau nevoie sa recalculeze si sa taie mult din costuri, sa elimine din pierderi, sa disponibilizeze oameni.

Am inteles si i-am multumit pentru oportunitatea pe care mi-au oferit-o, cu toate acestea imi era greu sa procesez prin ceea ce treceam. Cum e posibil ca totul sa fi mers atat de bine cu doar 48 de ore in urma?

Atunci cand am ajuns acasa, fiica mea m-a intrebat cum a fost la sedinta, iar acest lucru m-a intristat enorm. Eram atat de mandra ca imi gasisem un job in care puteam sa castig ceva bani, dar in acelasi timp sa am timp sa-mi iau copilul de la scoala. Nu este usor sa gasesti un echilibru multumitor intre responsabilitatile de la job si cele ce tin de familie. (…) In doar cateva zile am vazut restaurante si saloane inchizandu-se si am auzit despre situatia multor oameni ramasi fara serviciu. Si mi-e frica de faptul ca inca multe schimbari vor mai urma.

Nu stim cum vor decurge lucrurile, dar stiu ca trebuie sa fim responsabili si sa oprim raspandirea acestui virus, astfel incat sa ne putem intoarce cat mai curand la vietile noastre dinainte de pandemie, iar copiii sa poata merge la scoala si in parcuri. Pana atunci, insa, ar fi bine sa invatam sa fim rabdatori. Si sa-i invatam pe copii ce reactii sa aiba in timpul unor situatii dificile si cum sa-si traiasca si sa-si aprecieze viata mai mult ca oricand” a scris o mama pe mother.ly.

Traducere si adaptare: Inga Stoian