Este scriitor, jurnalist, mama de doi. Adina Rosetti a scris trei carti de succes pentru copii si are alte doua in pregatire. Am vrut sa aflam de la ea de unde are bucuria, curiozitatea, pofta de joaca, cum ia nastere o carte pentru copii si cum isi gaseste timp pentru scris, printre multiplele indatoriri profesionale si personale. Ce am aflat, ne-a fascinat.

1. De la jurnalist, la autor de carti pentru copii. Cum ai facut tranzitia? 

Nu am facut o tranzitie, lucrez in continuare ca jurnalist si sunt si scriitor pentru oameni mari. Cartile mele pentru copii au aparut dintr-o joaca frumoasa, din povestile inventate pentru copiii mei, Clara si Anton. Nu am avut niciodata vreun plan sa devin scriitoare pentru copii, am descoperit din intamplare ca scrisul pentru cei mici e incantare pura, asa ca am de gand sa ma joc in continuare.

Vezi si Adele Chirica: “Am pus Dravet pe harta Romaniei”-I

Care a fost prima ta carte scrisa si cum ti-a venit ideea?

“Domnisoara Poimaine si joaca de-a Timpul” s-a nascut din serile in care spuneam povesti pentru fetita mea, Clara, fara sa-mi treaca prin cap sa le astern pe hartie pentru a le publica. Si chiar cand am hotarat sa scriu povestea, am facut-o mai mult la indemnul prietenei mele, Cristiana Radu, care este si ilustratoarea cartii si care avea nevoie de un text cu care sa-si incerce puterile magice. Povestea a stat multa vreme in sertar, pana cand a aparut, in cele din urma, la Curtea Veche Publishing, in 2014; astazi este la cea de-a cincea editie.

De unde te inspiri pentru subiectele cartilor tale?

Daca nu as fi avut copii, cu siguranta nu m-as fi gandit sa scriu pentru copii. Aproape toate povestile mele au pornit „in casa” si au fost testate seara, la culcare. Cat despre procesul de scriere, cred ca de cand petrec atat de mult timp cu copiii, am ajuns sa redescopar niste chestii esentiale, destul de lasate la o parte in lumea adultilor: bucuria, curiozitatea, pofta de joaca. Cu ingredientele astea se scrie o carte pentru copii. Si trebuie sa le multumesc Clarei si lui Anton!

Cate carti ai scris pana acum? Care iti e cea mai draga?

Am publicat pana acum trei carti pentru copii (“Domnisoara Poimaine si joaca de-a Timpul”, “De ce zboara vrajitoarele pe cozi de matura” si “Cartea Curajului”) si urmeaza anul acesta inca doua: “Aiurea-n tramvai. Aventurile lui Anton in tara Cuvintelor Anapoda” si “Povestea kendamei pierdute”, pe care de-abia le astept sa iasa din tipar! Sigur ca toate imi sunt foarte dragi, dar trebuie sa recunosc ca am o slabiciune pentru “Domnisoara Poimaine…”, mi-a devenit un fel de prietena imaginara…

Ai un ritual pe care il respecti inainte de a incepe sa scrii?

As vrea sa am atat timp incat sa am un ritual inainte de a incepe sa scriu. Cel mai bine scriu in liniste si singuratate, in casa de la tara a parintilor mei, unde incerc sa ma refugiez macar o data pe an. In rest, pe apucate, intre joburi si indatoriri casnice…

Vezi si Cand A vine de la … Alexia

Cartile pentru copii au si un rol formator – autorul e mai responsabil de continut decat unul care scrie carti pentru oameni mari. Tu ce urmaresti prin cartile si personajele inventate de tine? 
E adevarat, diferenta dintre a scrie pentru copii si a scrie pentru adulti este ca, atunci cand scrii pentru copii, ai mereu cititorul in minte. Vrei sa-i vorbesti pe limba lui, sa-l atragi in poveste, sa-i lasi la sfarsit ceva mai mult decat o simpla distractie; nu sunt insa adepta “moralei”, a mesajului inghesuit cu forta intr-o poveste, a scrisului didactic al carui scop este sa predea o “lectie” copilului. Pentru mine, scrisul inseamna in primul rand bucurie. Cred ca insasi intalnirea copilului cu un text bun, subtil, savuros este o experienta si o “lectie” in sine, insa una care vine natural si e integrata firesc.

De Adriana Moscu

Foto: Arhiva personală Adina Rosetti