Amigdala cerebrală este o parte de creierului, este o componentă a sistemului nostru limbic cu roluri importante în emoție și comportament, i se mai spune și centrul emoțional al creierului – ne ajută la multe, de la recunoașterea emoțiilor apărute pe fețele celor cu care interacționăm până la interpretarea imaginilor înfricoșătoare care ne informează despre potențialele pericole din jurul nostru. Din punct de vedere istoric, s-a considerat că amigdala joacă un rol important în dificultățile cu comportamentul social care sunt esențiale pentru tulburările din spectru autist (TSA).

Cercetătorii știu de multă vreme că amigdala este anormal de mărită la copiii de vârstă școlară care sunt diagnosticați cu autism, dar nu se știa exact când are loc această creștere în dimensiune, scrie sciencecaily.com. Acum, pentru prima dată, cercetătorii de la Infant Brain Imaging Study (IBIS) Network, au folosit imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a demonstra că amigdala crește mult prea rapid în prima copilărie. Creșterea excesivă începe între vârsta de șase și douăsprezece luni, înainte de vârsta la care comportamentele distinctive ale autismului apar pe deplin, permițând diagnosticul cel mai precoce al acestei afecțiuni. Modul de creștere accelerată a amigdalei la sugarii care au fost diagnosticați ulterior cu autism a fost diferit de modul de dezvoltare a creierului la copiii cu o altă tulburare de neurodezvoltare, și anume, sindromul X fragil, unde nu au fost observate diferențe în creșterea amigdalei.

Publicată în American Journal of Psychiatry, publicația oficială a Asociației Americane de Psihiatrie, această cercetare a demonstrat că sugarii cu sindrom X fragil prezintă deja întârzieri cognitive la vârsta de șase luni, în timp ce sugarii care vor fi ulterior diagnosticați cu autism nu prezintă niciun deficit în capacitatea cognitivă la vârsta de șase luni, dar au o scădere treptată a capacității cognitive între șase și 24 de luni, vârsta la care au fost diagnosticați cu TSA în cadrul acestui studiu. Bebelușii care dezvoltă autism nu prezintă nicio diferență în dimensiunea amigdalei lor la șase luni. Amigdala lor cerebrală începe să crească mai repede decât la alți bebeluși (inclusiv cei cu sindrom X fragil și cei care nu dezvoltă autism), între șase și 12 luni și este mărită semnificativ în jurul vârstei de luni. Această mărire a amigdalei continuă până la 24 de luni, vârstă la care comportamentele sunt adesea suficient de evidente pentru a pune deja diagnosticul de autism.

„Cu cât amigdala a crescut mai repede în frageda copilărie, cu atât copilul a prezentat mai multe dificultăți sociale atunci când a fost diagnosticat ulterior cu autism” a spus Mark Shen, cercetător și principalul autor al studiului.