Cea mai folosita, cea mai cunoscuta si cea mai invechita metoda de parenting este „copile, sa fii cuminte si sa faci ce-ti spun eu!”.

Eu, parintele iti spun ce trebuie sa faci si cum sa te comporti. Iata de ce aceasta, totusi, nu functioneaza.

Citeste si: Copile, te iubesc, te apreciez, cred in tine, esti un om minunat!

Vrei sa fie liber si fericit atunci cand face alegeri, fara a insemna ca se pune sau ii pune pe ceilalti in pericol. Iti doresti sa fie liber, sa faca alegeri de care sa fie multumit.

Dar iti doresti sa stii ca te asculta atunci cand incerci sa-l protejezi de ceva, sa stii ca atunci cand ii spui ca trebuie sa fie atent la trecerea de pietoni este imperios necesar sa te asculte, ca atunci cand il inveti ca unii adulti sunt mult prea „prietenosi” sau il pot face sa se simta inconfortabil in anumite situatii, este cazul sa se exprime.

Intreaba-te care este rolul tau de parinte?
Pe langa acele nevoi primare: sa-l hranesti, sa-l protejezi, sa-l iubesti, ce altceva ar „trebui” sa mai faci tu, parintele? Care este rolul tau?

• Sa cresti un copil care este obedient si care nu-ti iese din cuvant, atunci cand ii zici ceva?
• Sa cresti un copil liber care va stii sa se descurce si sa aiba succes in viata? Uite asta-i marea intrebare: cum il cresti?

„Copile, sa fii cuminte si sa faci ce-ti spun eu!”

Parenting in acest caz inseamna sa obtii un copil obedient care nu protesteaza si nu opune deloc rezistenta. Asta inseamna copil cuminte (si bine educat, ar spune unii).

Sa nu intelegi gresit, metodele de parenting „aparute acum” nu promoveaza libertatea totala a copilului sau sa faca ce, cand si cum vrea, iar parintele sa se supuna cuminte. Ba deloc!

Chiar cred ca toata treaba aceasta cu „parentingul” a inceput sa fie mult prea exagerata sau inteleasa gresit: Este important ca un copil sa-si asculte, sa-si respecte parintii si sa invete sa fie responsabil.

Citeste si: Cum sa cresti un copil fericit? 

Problema este ca in momentul in care ii spui „sa fii cuminte si sa faci ce-ti spun eu!”, el invata ca te vei supara, daca nu va face intocmai cum i-ai spus, iar pe termen lung va creste, urmand toate regulile tale sau a celorlalti, fara a intelege de ce trebuie sa le urmeze? Oare sunt cu adevarat bune pentru el? Sau mai grav, in viata de adult va face alegeri gresite, pentru ca nu a avut ocazia sa le inteleaga sau sa le experimenteze atunci cand era mic.

Rolul unui parinte este de a-l invata despre cum functioneaza lucrurile in aceasta lume frumoasa si despre cum sa se descurce singur in orice imprejurare.
De aceea, in loc de „copile, fii cuminte”, intreaba-te: “oare am reusit sa-l fac sa inteleaga de ce i-am spus asa sau despre cum ar trebui sa se comporte in acea imprejurare?”

Este esential pentru copil sa inteleaga de ce ii ceri ceea ce ii ceri, de ce ii spui ceea ce ii spui.

In loc de “da-te jos chiar acum, ca ti-o iei!”, ce zici daca ai incerca “Daca nu te tii bine cu ambele maini, atunci cand te catari, poti sa cazi si sa te lovesti rau. Nu-mi doresc sa patesti ceva. Si ca sa nu patesti ceva, o sa intervin, chiar daca nu-ti place ideea”.

Prima il invata ca „o pateste”, daca nu te asculta. A doua, il face sa inteleaga de ce ii spui sa fie atent sau sa coboare: pentru ca esti parintele lui si iti pasa de el. Il invata sa faca alegeri (corecte/gresite). Si mai mult de atat, copilul intelege ca atunci cand alege un lucru care ii poate provoca o trauma emotionala sau fizica, parintele o sa intervina. Pentru ca aceasta este jobul lui de parinte.

Copilul va intelege ca parintele nu este acolo pentru a-i spune mereu ce sa faca, ci ca sa-l ghideze sa faca alegeri bune, pentru ca parintele il iubeste foarte mult.

Citeste si: Stii cum poti sa fii o mama mai buna?