Chiar daca par tulburari de comportament specifice adultilor, tot mai multi copii se confrunta cu ganduri suicidare. Pe scurt sunt copii care se gandesc la moarte, o tema care din nefericire este foarte putin spre deloc abordata la scoala si in familie. Raspunsurile pe care tinerii le cauta pe Internet sunt mai mult toxice decat folositoare, prin urmare va prezentam cu ajutorul psihologului Lenke Iuhos cateva indicii legate de gandurile de sinucidere ale copiilor pe care parintii nu trebuie sa le ignore.

Realitatea contrazice credinta conform careia tinerii nu sunt tristi, nu au de ce sa fie suparati, nu au motive sa se simta retrasi.

“Exista ingrijorator de multe studii sociologice care arata ca tinerii ar putea opta pentru suicid ca solutie pentru problemele lor. Aceste probleme se intind in zona familiala, sociala, scolara sau chiar individuala. O scena clara, care poate duce copilul sau adolescentul cu gandul la moarte are urmatoarele elemente care apar de multe ori legate: abuzuri, conflicte in famile, standarde ridicate impuse de familie si scoala, dificultate de adaptare, de socializare, sentimentul de singuratate, neajutorarea, lipsa de speranta, dificultati in rezolvarea problemelor, boli incurabile”, a explicat psihologul Lenke Iuhos.

Parintii, adultii din jurul copilului, au puterea sa identifice majoritatea situatiilor de risc, care duc pasii tinerilor spre moarte. Sa recunosti un copil cu risc de suicid este foarte dificil, dar semnalele comportamentale de comunicare duc adultii la niste concluzii care evita riscul cu moartea.

Vezi si Fricile copiilor si stilul de parenting

“De multe ori, adultii cred ca tanarul e obosit, e stresat, sufera din dragoste, apoi ii trece. Multi se bazeaza si pe copilaria lor, pe experientele din copilaria lor, astfel se ascund sa vada pericolul: nelinistea copilului. Copiii si adolescentii isi exprima in mod incert si neclar intentiile, dorintele lor pe moment, ceea ce face dificila observarea problemei, mai ales in contextul in care diferentele de semnalmente dintre generatii sunt mai mult decat evidente. Astfel, doua elemente pe langa care planul de suicid poate sa se concretizeze sunt neclaritatea comportamentelor copiilor si neatentia noastra,  ca adulti”, a declarat psihologul Iuhos. 

In opinia specialistului, de mare ajutor in descoperirea gandului suicidar sunt cateva indicii clare care nu pot fi ignorate.

1. Tentativele. “Multi cred ca, daca adolescentul a trecut printr-o tentativa, din cauza experientei dureroase, acesta nu va mai incerca a doua oara. Nu e chiar asa de simplu de uitat. Orice inceput poate avea urmari. O tentativa anterioara esuata duce in majoritatea cazurilor la consecinte grave, in special din cauza amplificarii frustrarilor generate de esuare. Dupa tentativele esuate, pot aparea comportamente usor observabile: consumul de substante, alcool sau tigari, infomatarea, iesirea in evidenta reprezentata prin retragere sau euforie exagerata, de scurta durata. In multe cazuri, sunt etape prin care tanarul se pregateste psihic pentru o alta tentativa”, este de parere psihologul Lenke Iuhos.

2. Amenintari. Nu vreau sa mai traiesc! Nu mai pot asa! Ar fi mult mai bine, sa mor! – sunt mesaje cu un continut bizar care nuanteaza moartea si trebuie luate in serios de adulti, nu in gluma. „In primul rand, in niciun caz nu este acceptabila gluma pe baza acestor afirmatii. Aceeasi importanta are si excluderea pedepsei pentru astfel de afirmatii. In astfel de situatii parintii trebuie neaparat sa ofere copilului suport prin comunicare si prezenta activa”, spune psihologul.

3. Comportamente atipice. Nefericirea copiilor se vede in cateva comportamente atipice, iar starea de nemultumire, epuizare, de nepretuire a copiilor si adolescentilor se manifesta la nivelul ochilor si grimaselor acestora. “Comportamentele clare, care nu sunt caracteristice personale, precum agresivitatea fizica si verbala, chinuirea animalelor, schimbari bruste de comportamente, sunt semnale care vorbesc despre pericol. Pedeapsa accentueaza suferinta. In astfel de cazuri empatia ajuta mult colaborarea, deciziile luate impreuna, rezolvarea problemelor in colaborare cu parintii si profesorii. Este benefic pentru copil ca acesta sa simta ca nu este singur in suferinta lui”, explica Lenke Iuhos.

4. Izolarea. “Durerea se traieste in singuratate, iar singuratatea la copii duce la retragere fata de prieteni. Durerea lor este atat de puternica incat ei se devalorizeaza nedorind sa deranjeze, sa solicite ajutor si se retrag in lumea lor ascunsa. Refuza chiar sa paraseasca casa.  Isi cauta raspunsuri. Negasindu-le sau gasind niste raspunsuri nerealiste, acestia se gandesc la ce rost mai au sa traiasca”.

5. Depresia. Tristetea profunda si trairea ei exista atat la copil, cat si la adolescent, chiar daca noi credem ca are de toate. “Semnele depresiei persista mai mult de doua saptamani. Apar comportamente care ies din tiparul de trai al copilului sau adolescentului, tipar care indica starea de neputinta. Apare lipsa poftei de mancare, stare de apatie, dezinteres pentru activitatile placute, oboseala accentuata, insomnii, dificultati de adormire sau somn mult si adanc, probleme scolare, scaderea performantelor academice. Se simte nevoie acuta de ajutor de specialitate”, explica psihologul Lenke Iuhos.

6. Abuzul de substante. Multe cazuri arata ca un numar mare de adolescenti au consumat substante inainte de actul suicidar.

7. Renuntarea. Este o actiune crunta. Copilul, adolescentul isi arunca din lucruri, da mai departe obiecte de valoare. Nu mai exista simtul proprietatii. Nu doreste noutati, sau daca da, doar pentru a–si pregati planul final. Parintii au datoria sa actioneze imediat. Sa ajunga in timp scurt la specialisti.

8. Preocuparea. “In faza de depresie acuta, apar desene cu simboluri de moarte, poezii, muzica cu nuanta trista, postari cu mesaje triste, cu poze triste. Copilul deschide discutii despre moarte, existenta, nefiinta. Primul pas de ajutor este comunicarea deschisa, calma cu copilul sau adolescentul. Chiar daca la prima incercare refuza aceasta optiune, schimbarea atitudinii si a stilului de comunicare din partea adultului va fi imediat resimtita de acel copil si va lasa sa se discute cu el; chiar daca foarte vag, dar si acesta este deja o reusita din partea noastra. Cuvintele alese cu drag si intelepciune vor ajuta copilul, adolescentul preocupat de suicid macar sa vada, daca nu mai mult, ca problemele apar ca acestea sa fie rezolvate. Retragerea, tristetea, neputinta nu isi au rostul in astfel de momente. Important e sa afle si sa stie ca nu au de unde sa cunoasca totul, iar obiectivul nostru este de a-i lasa sa se apropie de noi pentru a se simti in singuranta. A nu discuta despre o problema nu inseamna disparitia ei”, a afirmat psihologul Lenke Iuhos.