Am incredere in tine, dar nu si in prietenii tai sau Nu te duci la petrecere pentru ca asa zic eu sau Eu am fost ca tine, tu n-ai fost ca mine.
Cu siguranta auzi aceste lucruri ca adolescent sau le-ai auzit cand aveai aceasta varsta. Se pare ca, indiferent de generatii, discursurile sunt aceleasi.
Conflictul dintre generatii pare un subiect banal, toata lumea il recunoaste, dar nimeni nu are solutii.
Personal ma gandeam ca odata cu trecerea anilor, noile generatii de parintii, care au avut mai mult acces la informatii, stiu cum sa ii abordeze pe adolescenti. Am avut insa surpriza ca, stand de vorba cu trei tineri aflati aproape de varsta majoratului, sa aflu ca parintii au aceleasi texte. Vestea buna este ca adolescentii au invatat sa fie excelenti negociatori: stiu cand sa cedeze, cand sa fie neinduplecati in cererile lor si cand sa profite de slabiciunea adversarilor.
Am convocat 3 tineri aflati la varsta majoratului pentru a vedea ce anume ii preocupa pe ei in relatia cu parintii:
A.: Apuca-te de invatat! Asta aud mereu. Cat ai invatat, doar o ora?
Pe vremea lor nu erau atatea surse de informare si totusi ei vor sa citim la fel ca pe vremea lor.
V.: Nu poti da examen pentru permisul de conducere. Acum ai de invatat, ai alte prioritati!
C.: Pur si simplu nu inteleg ca noi am inteles! Invatam pentru noi, nu pentru ei! Banii se obtin greu.
Tata imi reproseaza ca vreau doar bani, ca ajung sa cheltui mai mult decat el. Cand vorbesc frumos cu el ma intreaba ce vreau, cati bani vreau. De multe ori nu vreau insa nimic.
A.: La mine e problema cu petrecerile, la majorate. Parintii imi cer inca sa selecteze aniversarile la care vreau sa ma duc.
V.: Exact. Ai mei spun ca niciun majorat nu e obligatoriu.
C.: Ce trebuie sa semnezi condica? Fii tu speciala si nu te du.
V.: Dar stiti de fapt ca avem o arma secreta?! Mergem impreuna sa-i convingem pe parintii unuia. E greu sa reziste asa. Carmen, cand ai nevoie, anunta-ne si venim.
C.: (face un semn a neincredere) De altfel, Vlad chiar pare un maestru al negocierilor. In problema permisului auto a preferat sa cedeze, stiind ca oricum il va lua odata si ca nu are rost sa strice relatia cu ei, mai are si alte lucruri de obtinut. Razboiul antifumat
A.: Sunt veterana. Razboiul cel mare a fost legat de fumat. Doi ani am mers cu portocale, guma si servetele umede dupa mine. M-au prins ca fumez si au zis ca nu mai imi dau bani, iar a doua zi am venit mirosind a tigara. Nici acum nu sunt de acord, dar au inteles, ca si daca nu imi dau bani, eu tot fumez. Stiu toate riscurile si probabil cu timpul voi renunta. Stiu ca parintii au dreptate, dar probabil fumatul e si din cauza varstei, o sa treaca.
C.: Pe mine, cand m-a prins tata ca am fumat, a reactionat foarte urat. Era convins ca prietenele mele fumeaza si din cauza asta am inceput si eu. El, care fumeaza, ma intreba intruna: Pe cine ai vazut tu ca fumeaza? Pana la urma si-a dat seama si a spus ca va incerca si el sa renunte.
V.: Nu e mai bine de mine ca eu vi le rup cand va prind cu tigari? Nu suport fumatul. Am si eu viciile mele. Am venit odata beat acasa. A fost ca in filme. Incercam sa ajung tiptil in camera. Ei erau in bucatarie. M-au surprins la usa exact cand sa intru in camera mea. Nu mi-au zis nimic, m-au trimis la culcare, am scapat. De obicei, cand fac prostii, raman fara TV sau calculator.
A.: Dar oare noi ce le vom interzice copiilor nostri cand vor fi adolescenti? Ca mama, cred ca as fi foarte tentata sa-i interzic anturajul rau pentru ca el degradeaza. E mai greu sa schimbi tu anturajul decat sa te schimbe el pe tine.
V.: Nu, nu e bine sa interzici, va face mai rau. Eu as vrea sa pot sa-l indrum. Nu i-as interzice nimic, dar i-as arata solutiile cele mai bune.
C.: Eu sper ca, atunci cand voi fi mama unui adolescent, sa pot face cum face mama mea. Sa pot sa-i spun: Eu te sfatuiesc, nu-ti pot impune nimic.
Inca din primele minute ale discutiei, am inteles ca am de-a face cu niste adolescenti constienti de calitatile lor, de inteligenta si de drepturile lor. Sunt luptatori, negociatori, optimisti, rationali. Cred ca am avut noroc, dar mai ales ei au noroc pentru ca vad viata asa. Din pacate, cei mai multi adolescenti sunt coplesiti de atitudinea parintilor si prefera sa fie rebeli cu orice pret sau dimpotriva, sa se retraga, sa nu mai comunice, sa se izoleze. Parintii trebuie sa inteleaga ca oricare dintre aceste reactii transmite un mesaj: adolescentul este descurajat si are nevoie de intelegere si suport. E drept ca un adolescent provoaca parintii pentru a le arata ca si el este adult, insa daca parintii nu raspund provocarii, razboiul nu mai are loc.
CARMEN STOIAN, 17 ANI
Mi se pare normal sa ne facem viata cum vrem! Sa invatam si din greselile noastre. M-am saturat de fraza Eu am fost ca tine, tu nu ai fost ca mine. Nu vreau sa invat din experientele sau din greselile lor! Si eu sunt incapatanata, dar cu tata nici acum nu pot comunica. Mereu imi spune ca are incredere in mine, dar nu si in ceilalti.
ANA MARIA CONSTANTINESCU, 18 ANI
Orice am cere, trebuie sa avem parte de o lunga discutie. Eu am mereu problema cu venitul acasa. Mi se spune sa vin la 9 seara, eu vin la 10. Am parte de critici, pedepse, mi se taie telefonul sau netul. Acum e mai bine cu ai mei, dar la inceput am avut mari probleme de comunicare cu mama. Eu nu puteam sa-i povestesc nici probleme sentimentale, nici intamplari de la scoala. Imi punea intruna intrebari.
