M-am pregatit pentru venirea puiului meu. Asa credeam, ca sunt foarte pregatita. In minte aveam setate tot felul de lucruri, de cum ar trebui sa decurga o zi cu bebelusul, de cum va fi noaptea. Ha-ha, n-am regizat nimic din “scenariile mele”, pentru ca toate au fost… fix invers. Daca ma intrebi cum a fost viata mea cu un nou-nascut? Iti voi spune, pe scurt: mult haos, multa iubire si…un pic de cafea!
Viata de proaspata mama cu un nou-nascut este cumva despre… supravietuire. Sa nu razi, pentru ca vorbesc serios. Atata timp cat vei hrani bebelusul, il vei schimba, vei reusi (cumva sa-l adormi) si vei avea cum sa faci un dus scurt, sa mananci si sa apuci sa mai dormi, vei fi bine! Cel putin primele saptamani fix despre asta va fi vorba. Ah, da, si nu prea va mai conta daca este zi sau noapte.
Daca vei avea parte de ceva ajutor cu gatitul sau cu treburile prin casa, esti ultra-norocoasa (nu stiu daca exista cuvantul acesta in dictionarul explicativ, dar simt ca intelegi ce vreau sa spun). Daca trebuie sa te descurci singura (cum a fost si cazul meu), atunci planul de mai sus: hraneste bebelusul, schimba-l, adoarme-l si ai grija si de nevoile tale primare – este cat se poate de realist si sanatos. Fara prea mari asteptari. Atata timp cat tu si bebelusul sunteti in regula, restul lucrurilor sunt detalii (pe care treptat si cu rabdare le vei scoate la capat).
Fii recunoscatoare pentru fiecare mica “victorie” (ai reusit sa-l adormi si poti si tu sa prinzi o jumatate de ora de somn? Minunat!), in timp ce-l plimbai in marsupiu prin casa ai putut sa triezi hainele si sa le pui in masina de spalat? Fantastic! Il alaptezi, iar intre timp mananci un sandvici? Excelent!
Da, este vorba de cumva mult haos in primele saptamani de dupa nastere, dar te poti organiza cumva sa-ti usurezi viata, te asigur (dar fara presiuni inutile, fara asteptari colosale)!
Da, este vorba de multa iubire, te vei topi de fiecare data cand il vei privi in ochii lui de bebelus dulce, ii vei mirosi de zeci de ori pe zi capsorul, pentru ca e ceva magic in mirosul lui.
Si da, un pic de cafea, pe care o beam mai mult rece, decat calda, cate un pic dimineata, la trezire, cat sa ma “pacalesc” ca sunt in forma, apoi cate un pic inainte de a schimba scutecul, in rest cate o gura, atunci cand imi aminteam de ea in timpul zilei. Iar in cele mai multe cazuri, cafeaua era decofeinizata (pentru ca alaptam), si deseori nici nu o terminam pana seara. Dar… era mica mea “placere”, mica mea “recompensa”.
Apoi am trecut la cafea cu cofeina, pentru ca bebelusul s-a transformat in toddler, apoi in prescolar, iar acum ca o sa mearga si la scoala, cu siguranta nu voi renunta la ea.
Dar la tine cum a fost? Cum a aratat viata ta cu un nou-nascut?
Autor: Inga Stoian
