Sunt mama acum. Am un bebelus minunat. Locuiesc in aceeasi casa, imi place in continuare cafeaua, ciocolata neagra, yoga, am acelasi partener de viata, nimic nu s-a schimbat, cu toate aceeasi, lucrurile par atat de diferite acum!

Am intrat intr-o alta etapa, la care am visat, pe care mi-am dorit-o cu ardoare, dar pentru care nu eram pregatita. M-am pregatit pentru venirea bebelusului, dar nu si pentru devenirea mea ca mama.

Am participat la tot felul de cursuri – de la alaptare, nastere, ingrijirea bebelusului-, am citit multe carti despre bebelusi, am facut gimnastica prenatala, am cumparat tot ce trebuia pentru nou-nascut. Parea ca am pregatit totul si ca nu avea ce sa ma ia prin surprindere. Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat major. Si continua sa se tot schimbe.

Mi-am dat seama ca in timp ce pregateam totul pentru aparitia unui nou membru in familia noastra, am uitat sa-mi iau la revedere de la viata mea de dinainte, sa ma pregatesc cu adevarat pentru devenirea mea ca mama, iar acest lucru inseamna o etapa total diferita de ceea ce stiam pana atunci. Corpul meu nu va mai arata la fel dupa nastere, nu voi mai putea pleca oricand imi doresc din casa, voi fi responsabila pentru un alt om si nu voi mai putea dormi oricand imi doresc 10 ore legate! Si nici nu am realizat ca va trebui sa fac toate aceste schimbari atat de repede.

Da, stiam ca un bebelus trebuie hranit la fiecare trei ore, ca are nevoie sa-i schimbi des scutecul si ca poti resimti depresie postnatala. Dar nu stiam exact cum se vor simti toate acestea. Cat de obosita voi fi, cat de extenuante pot fi sedintele de alaptare la inceput, ca imi va fi greu sa ma asez si sa mananc o masa calda de la inceput pana la final, fiind intrerupta dese ori de vreo nevoie a bebelusului. Nu stiam cat de greu imi va fi sa ies din casa pentru a face ceva (orice!) pentru mine. Ah, da, si cat de multe haine se vor aduna langa masina de spalat!

Am inceput sa-mi inteleg si sa-mi vad propria mama parca altfel. Le vad cumva cu alti ochi pe mamele care trec pe langa noi in parc cu bebelusii in carucioare sau in brate. Le inteleg acum cat de obosite, cat de loiale sunt acestui nou rol si cat ne neajutorate se pot simti ele uneori.

Nu am stiut cat de multe poate schimba maternitatea, si cat de mult intensifica toate simturile. Esti incontinuu de la agonie, la extaz. De la bucurie sincera, entuziasm divin, iar in doar cateva momente faci un salt spre suparare, tristete, frustrare, disperare.

Sunt proaspata mama si invat acum sa nu mai mai panichez de fiecare data atunci cand plange bebelusul meu. Am invatat ca e important sa am grija si de mine, in timp ce am grija de puiul meu si sa ma iert atunci cand gresesc. Pentru ca m-am pregatit atat de mult sa ingrijesc bebelusul si atat de putin pentru ceea ce inseamna viata de proaspata mama.

Traducere si adaptare de pe mother.ly