Dezvoltarea neuro-motorie este un proces dinamic continuu, in evolutie din momentul conceperii pana la varsta aproximativa de 6-7 ani. Stadiile de dezvoltare motorie reprezinta etape empirice in care performantele au o valoare discriminativa intre dezvoltarea neuro-motorie normala si cea anormala/patologica, putand fi observate ca atare.

Cristian Badea, kinetoterapeut principal (Cabinet Logokids) este de parere ca ”trebuie sa tinem seama ca nu exista motricitate ca act in sine, ci “psihomotricitate”, o functie complexa si integratoare in care elementele de baza ale motricitatii se coreleaza cu gandirea, limbajul, afectivitatea si comportamentul social. Se distinge astfel o “motricitate fina” adaptativa ce se refera cu precadere la miscarile special umane si mai ales cele ale mainii, cum ar fi: prehensiunea, manevrarea, copierea, desenarea, etc. si o “motricitate grosiera” generala care caracterizeaza capacitatea copilului de a se ridica din pozitia culcat, de a incepe sa mearga, pregatindu-se treptat pentru a invata sa alerge, sa sara, sa se catere, sa-si mentina echilibrul, precum si sa-si insuseasca o serie de miscari complexe, cum sunt: prinderea, aruncarea, lovirea etc.”

Chiar de la nastere, copilul este supus agresiunii unor factori de mediu, cum sunt stresul, poluarea, alimentatia nerationala, malnutritia etc, ceea ce conduce la dereglari ale metabolismului, ale cresterii si dezvoltarii normale si armonioase. In aceste situatii miscarea trebuie sa actioneze ca un important factor de echilibru.

”Ca oricare alt proces, si dezvoltarea neuro-motorie evolueaza stadial impartindu-se in cinci stadii de dezvoltare, incepand de la nastere pana la varsta de 5 ani, insa evolutia copilului nu se opreste aici, ea continuand si dupa aceasta varsta. Aceste stadii sunt:

• “Stadiul miscarilor neorganizate” (0-3 luni)
• “Stadiul miscarilor necoordonate” (4-6 luni)
• “Stadiul de debut al coordonarii” (7-10 luni)
• “Stadiul coordonarii partiale” (10-24 luni)
• “Stadiul controlului total al corpului” (3-5 ani)

Dupa varsta de 6 ani apare maturizarea abilitatilor motorii. Secventa achizitiilor neuro-motorii este aceeasi la toti copiii, insa ceea ce difera este ritmul de dezvoltare care variaza de la un copil la altul”, sustine kinetoterapeutul.

In cele ce urmeaza, Cristian Badea abordeaza dezvoltarea neuro-motorie a sugarului, insemnand copilul cu varsta cuprinsa intre 0-1 an, urmand ca intr-un articol viitor sa ne aduca lamuriri in privinta dezvoltarii motorii si pentru copilul mic.

”De la nastere si pana la varsta de 3 luni, miscarile nou-nascutului sunt primitive si necontrolate, tonusul muscular este crescut pe membre – datorita pozitiei intrauterine -, mobilitatea fiind astfel destul de redusa. Prezinta o postura simetrica, apare reflexul de pasire in ortostatism, iar controlul capului este absent. Apare si reflexul de prindere, incepe sa-si urmareasca si mainile. Spre sfarsitul primului stadiu, controlul capului este din ce in ce mai sustinut, apare „postura papusii” si astfel se realizeaza si rostogolirea.

In cel de-al doilea stadiu (4-6 luni), se evidentieaza miscarea capului dintr-o parte in alta, incepe sa faca miscari dirijate, controlul capului devine din ce in ce mai bun. Apare reflexul Landau datorita cresterii tonusului extensor, iar reflexul Moro scade in intensitate. Face priza palmara cubitala si in opozitie partiala a policelui. In jurul varstei de 5 luni isi poate prinde piciorul. Spre sfarsitul acestei perioade apar si primele reactii de echilibru, se rostogoleste pe burta si pe spate, se poate sprijini pe maini in fata si lateral din pozitie sezut. 

Intre 7 si 10 luni, copilul se mandreste cu achizitii noi, reuseste sa se ridice in sezand, mentinandu-si echilibrul fara un suport sustinut. Si in cadrul acestui stadiu apar cateva reflexe si posturi ca reflexul de „pregatire pentru saritura” si „postura cavalerului”. La sfarsitul acestui stadiu copilul incepe sa-si mentina echilibrul in ortostatism, iar primele trei degete devin cele mai importante”, explica specialistul.

Stadiul al patrulea implica o serie de abilitati dobandite, enumerate de kinetoterapeut. ”Copilul prezinta o mai buna coordonare, prinde si arunca obiecte, bate din palme, se roteste fara sa-si piarda echilibrul, se taraste, se ridica in picioare sustinut fara sa paseasca, insa prefera inca mersul „in patru labe”. In jurul varstei de 11 luni începe sa paseasca, sprijinit. Din punct de vedere al prehensiunii intampina dificultati la prinderea obiectelor mici, apare pensa digitala si coopereaza la activitatile in care se dezvolta autoservirea (imbracat/dezbracat, descaltat etc)”, a adaugat Cristian Badea.

Vezi si A 14-a luna de viata – Primii pasi