Voi, mamici care alaptati, aveti aceeasi senzatie ca si mine? Ca tot ce fac pentru bebelusul meu este cam asa: alaptez, il ajut sa regurgiteze, il schimb de scutec, il las sa doarma, se trezeste, iar alaptez, iar il ajut sa regurgiteze, ne jucam, il legan, il schimb de scutec, iar alaptez, atipeste un pic, se trezeste in cateva minute si iar il alaptez. Zi si noapte, acelasi program.

Viata mea e este o alaptare continua de cand am nascut. Atunci cand doarme reusesc sa pun masina de spalat, sa curat legume pentru supa, sa las cateva mesaje pe Whats App, uneori reusesc sa fac un dus rapid, dar sunt mai linistita cand este sotul acasa si-l poate supraveghea cat fac eu dus.

Ce vreau sa spun este ca, tot programul meu se invarte in jurul sedintelor de alaptare. De fapt, mai corect ar fi sa spun astfel: ca si cum alaptarea bebelusului e un job cu norma intreaga, pentru ca alaptez cam de 8-10 ori, zilnic. Un job la care nu am weekend-uri. Si nici nu am cum sa-mi iau o zi libera.

Nu ma plang, sunt recunoscatoare ca reusesc sa alaptez. Inteleg foarte bine ca uneori unele mamici din diverse motive nu au cum sa alapteze. Dar vreau sa spun ca nu m-am asteptat deloc ca alaptarea va fi un proces anevoios, ca va fi un angajament atat de serios (mai ceva ca un job), care va cere atat dedicare, energie si timp.

Parca abia de l-am alaptat si a reusit sa adoarma, m-am invartit prin casa sa mai aranjez lucrurile si iar s-a trezit si e timpul sa-l alaptez.

Si voi aveti senzatia aceasta?

La cat timp dupa nastere voi putea spune ca fac si alte lucruri si ca viata mea nu este doar o alaptare continua?